Pizdokan si solutia pentru Carmen Harra

Act I Scena 1. Cabina de proba a clarvăzătoarei.
Intra Pizdokan prin teleportare. Pentru ca a inventat-o intr-un episod precedent si poate. Caramida din mana lui Pizdokan ia contact repetat cu clarvăzătoarea sus menționata. Pentru ca este o caramida romaneasca iar Carmen Harra este grea rau de cap dupa cum stim deja toti, efectul este nul spre ba chiar din contra, caramida o pateste.
Din fericire, cabina de proba este dotata cu: oglinda, scaune, cutie de bijuterii, semineu si ustensile aferente, cuptor cu microunde, fierbator de cafea. Pizdokan le foloseste metodic si pe rand pe toate pentru a pune in practica toate cele cateva sute de amenintari primite de clarvăzătoare, conform listei compilate in avans si imprimante pe multifunctionala Elxmark Pro 805 (nu facem reclama, ca se ataca CNA-ul).
Din păcate lungimea pauzei de publicitate a fost supraestimata și în timp ce toți eram la baie am ratat momentul culminant. Vorba Alinutzei "pierdut faza :((((((", putem doar presupune din creierii de pe pereti si ficatii infipti in candelabru ce-am pierdut. Sub efectul celei de-a n+1 bere facem o reconstructie mentala conform metodelor de analiza invatate urmarind CSI: NY.
Pizdokan pleaca, pune mana pe clanta (teleportarea costa mult - efecte speciale, ecran verde, sunetul e sub licenta Star Trek per folosire etc.), se intoarce si pune:
- Betcha didn't see that one coming! ("Predict this, bitch!" s-a lovit de opozitia turbata ONG-urilor pentru salvarea cateilor, ce-au militat fervent si virulent impotriva asocierii nobielor patrupede pe care le reprezinta cu clarvazatoarea)
Fade to black. To be continued.

Pizdokan si SEFUL

Pizdokan, iubitul nostru maidanez romanian, are sef. Ca de aia e roman adevarat, de-al nostru, ca sa aiba sef. Nu sa fie din ala corporatist, de nu-i mai ajungi la nas cu prajina de 2 stanjeni.
Revenind, seful lui Pizdokan este un golan care a ajuns sa aiba bani. Ca deh, la 30 si ceva de ani, cam greu sa mai fii puiul mamii, ia si tu de aici juma' de milion de parai si du-te si te joaca de-a managerul la firma, mancate-ar mama de frumos, ptiu, ptiu sa nu te deochi. Golan care in general isi vede de ale lui, din cand in cand ii mai baga cate o palma lui Pizdokan peste ceafa, care sa nu uitam ca e roman si mai freaca si el menta din cand in cand, se mai uita la tzatzele din decolteul unei colege, mai baga un joculet pe net... ma rog, stiti voi, alea alea. Doar ca nu se stie de ce din ce motiv de insatisfactie/impotenta/incompetenta, mai nou sefu' a uitat sa se mai si opreasca, ceea ce sa fim cinstiti, este o atitudine sinucigasa. Nu de alta, dar Pizdokan nu e chiar ultimul imbecil, asa a ca auzit de cateva chestii numite Codul Muncii, Inspectoratul Teritorial al Muncii si mai ales arma suprema www.google.ro. Cum Pizdokan este un personaj decent din fire, a luat-o treptat cu moralizarea sefului: i-a scuipat pe masina. Nimic. E, nivelul urmator, o cheie, un Pizdokan, o noapte fara luna si o masina de 100k de Euroi redecorata festiv mai ceva decat Kama Sutra. Tot degeaba, capos mai e seful. Trecem la chestii serioase, sarim peste cartof bagat in teava de esapament, geamul spart etc. etc. si ajungem la spart farul, indoit bara de protectie, imprastiat de sange de la abator pe jos si sunat la politie ca s-a produs mare accident, soferul disparut de la locul faptei, victima rapita. Descindere cu mascati, luat pe sus sef, bineinteles cu inmuiarea oaselor pentru opus rezistenta, se stie ca gealatii de 100 kile si 2m si de la trupele de interventie se sperie grav de baieteii de bani gata de 150cm, asa ca intervin in forta cu scut, bate, gloante de cauciuc etc. pentru supunerea elementului infractional.
Telefoane, interventii, teste ADN, scapa puradeaua beizadea, inapoi la munca repauzat dupa sejurul in puscaria de 7 stele. Asa ca Pizdokan se gandeste sa faca favoare mostenitorilor trecuti in testament, si ca prima chestie, se inscrie la un curs de sinugicasi. Nu de alta, dar la banii lui, de-abia isi permite o puscarie de 0.2 stele la care hartia igienica e scandura din jurul gaurii care e iubita tuturor iar spalatul se face daca da Dumnezeu sa ploua cand esti in curte la plimbare. Isi face el bine planul pentru o zi de vineri, sa il gaseasca femeia de serviciu aromatizat bine dupa 2 zile de weekend calduros. I-a mesterit un pic lampa de birou, cand aprinde lumina sa se curenteze de are mai multe sanse de scapare de pe scaunul electric. Apropo de scaun, manerele aranjate, curatate sa nu faca dracu' vreun tetanos cand pune mana pe ele si isi taie venele. Iar de jur imprejur, dat frumos cu sapun pe jos, sa alunece bine si sa cada cu eleganta si talent peste biroul de sticla presectionata in prealabil de prevazatorul Pizdokon astfel incat sa se sparga frumos. Ca sa intre corect cioburile, nu stricam bunatate de birou daca nu ne asiguram ca iese shish kebab din sef. Un pic de respect pentru proprietatea privata, ce dracu', e fundamentul capitalismului.
Luni vine Pizdokan vesel la firma, ca sa isi vada de treaba lui fara sa fie regulat la cap si intrerupt de pretentii. Draci, pe dracu ghem, epic fail: a uitat ca vin salvare, politie, televiziune, ziare, echipa de curatare ca ajunsese bestia pana pe scari unde ramasese spanzurat in funia specia pregatita si dichisita. Ceea ce nu ar fi o mare problema, daca nu ar sti ca titlurile de stire vor fi cam in genul "Cea mai ingenioasa sinucidere", "Autorul contactat prin spiritism relateaza exceptionala sa reusita", "Marele Chix Pix in direct la Dan Diaconescu dezvaluie secretele reusitei sale finale", "Nu ma cautati, am gasit-o pe Elodia" etc. etc.

Pizdokan si RATB-ul

Pizdokan nu are masina. De ce dracu's si-ar lua masina? Ca sa stea sa injure in trafic 2 ore dimineata si 2 ore seara? Ca sa ii duca grija in parcare? Ca sa mai bage in ea o gramada de bani in benzina, piese, intretinere samd? Pai ce dracu', e masina, nu nevasta, da-o dracu'.
Asa ca momentan Pizdokan se presteaza in RATB. Si Metrorex, dar pe asta l-a rezolvat deja de ceva timp.
Dar RATB rezista pe metereze, cu masinile care intarzie, cu soferii care opresc inaintea statiilor si pe urma refuza sa te ia din statie, cu controlorii nesimtiti si calatorii si mai nesimtiti.
Asa ca Pizdokan s-a decis sa duca lupta la ei acasa, in autobaza pe care a gasit-o plina de masini care nu erau pe traseu si soferi care, ati ghicit, nici ei nu erau pe traseu. A fost foarte elegant si bland, le-a exemplificat pe viu vorba din popor ca bataia e rupta din Rai, folosind ca indicator pentru slide-urile din Powerpoint-ul sau eterna bata de baseball. Dupa care desigur a urmat proba practica unde studentii eminenti au avut mainile lipite de volan cu banda adeziva iar cei mai recalcitranti le-au avut batute in cuie pentru motivatie suplimentara. Care motivatie nu a fost indeajuns intotdeauna si a mai fost nevoie de cateva bate de baseball explicate peste ochi pentru a remarca detaliile de genul aici e stop, aici e statie, aici e trecere de pietoni.
Pentru controlori Pizdokan a facut chiar proba practica direct, si-a lasat abonamentul acasa. In cele din urma l-au gasit controlorii in 335. Dar a durat ceva, cine l-ar putea suspecta pe un ingeras ca Pizdokan ca ar umbla fara bilet sau abonament. Si s-a infipt haita de controlori in campul vizual al lui Pizdokan, niste unul mic si mai negricios sa nu se simta tiganii borati discriminati ca le strica numele de hoti, violatori si criminali unul de-al lor care are munca aproape cinstita din care ii iese spaga, unul inalt si slab si o grasa nenorocita nu foarte spalata pentru ca spre evidenta ei nefericire nu a reusit sa scape chiar de toate ploile care au fost in ultimii 10 ani. Si ii cer astia lui Pizdokan sa le arate biletul sau abonamentul, ceea ce a fost doar prima greseala, pentru ca pe Pizdokan il castigi mult mai usor de partea ta cu un te rog frumos. Pidokan desigur le raspunde politicos ca nu are abonamentul la el, dar sa ii dea amenda si merge el la sediu mai tarziu cu abonamentul sa arate ca il are. Din pacate, pentru sanatatea lor, controlorii nu se pot abtine si incep ca litania lor obisnuita: inselati regia, statul, partidul si guvernul, respectul pentru calatori, texte din astea nu va e rusine cu ele, le-am auzit pe toate si nu ne impresioneaza nici un caz social... moment in care s-a rupt firul pentru ca Pizdokan este mandru de faptul ca are un job, o casa, niste bani si nu are nevoie sa fie dator nimanui. Asa ca le arata chitanta de la plata abonamentului, sa vada si aia, daca chiar stiu sa citeasca, banii platiti pe abonament. Vrei sa ne prostesti in fata, bla bla, ne crezi prosti sa punem botul bla bla, iti bati joc de noi si rup chitanta. Oook, deci nu vor sa auda de vorba buna asa ca Pizdokan s-a gandit sa le faca un serviciu si sa le desfunde urechile, si generos cum este a folosit unul din pixurile sale. Pentru ca este foarte important pentru el sa faca treaba fara repros, a procedat ca la carte, l-a bagat pe stanga, a impins, a rotit, inca un pic de impins si a trebuit sa treaca pe partea cealalta sa il traga afara. Iar pentru mainile cu care au rupt asa de viguros chitant a creat pe loc tratament special de tonifiere cu ajutorul pistoanelor care inchid si deschid usile masinii: ulei hranitor, masaj ultra puternic care pune sangele in miscare si tendoanele si de fapt si oasele daca stam sa judecam dupa ce zboara afara la fiecare deschidere de usa cand prinde un piston mainile intre inelele sale. Credea ca a terminat, dar si-a adus aminte ca nici nu vor sa vada deci trebuie sa le deschida ochii, din fericire mai avea inca un pix pe care l-a folosit in acest nobil scop de 6 ori.
Iar pentru calatori, acei minunati calatori care sunt imputiti, nespalati, bauti la 9 dimineata, care nu deschid geamul in masina sa se faca un pic de curent si sa intre aer ceva mai curat decat imbacseala din masina, care se arunca pe scaun de parca l-au castigat la loto... pentru ei a facut pregatiri ceva mai speciale. Si-a luat un super liquidator din ala de care vedea pe Cartoon Network cand era mic, intotdeauna a vrut asa ceva. Pentru ca a fost elev de nota 9 si 10, desi ocazional avea si cate un 7-8, la Chimie si-a facut propriul amestec un cocktail foarte fresh de lichid de spalat geamul, soda caustica pentru curatat aragazul si cateva pliculete de Johnson pentru desfundat cada. Iar cum a urcat in masina a inceput sa produca calatori curati din jegurile identificate olfactiv, doar se stie ca cine se scoala de dimineata departe ajunge. A fost o dimineata cu adevarat glorioasa in care a curatat definitiv 27 de calatori, din pacate nu intelegea clar cum ii multumeau pentru efortul sau pentru ca erau atat de multi pe care ii stropea simultan si se acopereau reciproc din pacate si nu s-a putut bucura deplin de laudele pentru munca sa. Dar cand s-a dat jos din masina, Pizdokan a lasat in ea o curatenie exemplara.
Dupa care a ajuns la birou, unde v-am povestit deja ce se intampla.

Pizdokan si colegii de birou

Pizdokan presteaza in fiecare zi a saptamanii munca corporatista.
Doar ca a dracului fatalitate, nu il lasa colegii. Pai ei au intrebari din alea imbecile care s-ar rezolva foarte usor daca si-ar citi dracului mail-urile sau oferta firmei. Dar nu, Pizdokan crede ca are niste colegi care sufera brusc de analfabetism, ca sa isi revina 2s mai tarziu cand e vorba de citit un banc atat de tare dat pe mess.
Primeste el intr-o zi intrebare ce culoare are produsul X, asa ca se duce frumos in depozit a nspea oara, ia produsul X si tropa tropa se duce frumos la colegul care l-a intrebat si i-l infige in ochi ca sa il vada bine daca tot nu tine minte cand l-a aratat prima oara sau nu e in stare sa citeasca in oferta. Ocazie cu care l-a deghizat ca Geordi din Star Trek, Trade Mark.
Candva in aceeasi saptamana il intreaba alta savanta geniala de renume mondial cand vine transportul de Y, asa ca Pizdokan scoate la imprimanta foaia data sa circule cu cateva zile inainte cu datele despre ce si cand vine. In 500 de exemplare, pe care le leaga frumos intr-un cartoi cartonat si cu colturi de otel cu care se duce sa livreze informatia direct in creierul colegei, unde o si lasa infipta definitiv.
Pizdokan are slujba de birou in cea mai mare parte, foarte rar trebuie sa plece pe teren. Dar are in schimb o colega care se plimba de nu mai poate pentru vanzari, contracte, achizitii. Nu s-ar putea spune ca Pizdokan o invidiaza prea mult, dupa cum se imbraca persoana de sex feminin in cauza deja a pus-o pe lista de cadouri cu vreo 2 duzini de baterii. Ce vreti, era in pana de inspiratie, trebuie sa fie o idee cu adevarat geniala ca sa fie o pedeapsa mai buna pentru femeia aia decat cea pe care deja o are. Deci baterii si un calmant mai puternic, din alea ramase dupa maladia vacii nebune.
Mai e una pe acolo care in pana lui, nu stie ce menta freaca, ce face, dar chestiile de care are nevoie Pizdokan sa fie facute, ajunge sa le faca el. Asta e ca Buze Reci din bancul cu lupii care ataca stana:
Haita de lupi ataca stana, nu cea a lui Becali evident, ca stiu ei de ce. Primul rand de caini bazati, mari, puternici iese cu bataie, omor, ii dovedesc. Al doilea rand de caini niste mamuti de caini, pachete de muschi, bataie, lupta, greu, ii dovedesc si pe astia. Se retrag lupii sa se regrupeze, asa ca ciobanii profita sa scoata ultima lor arma: cainele Buze Reci. O javra amarata, nenorocita, vai de ea, piele si os. Lupii batrani dau semnalul de retragere, batalia e pierduta, la care cei tineri zic "de ce? Pai pe asta il batem de ii suna apa in cap si il punem sa ne suga pula!" Batranii, mai cu experienta, "pai de ce credeti ca i se spune Buze Reci?".
Deci nici de asta nu e buna.
Dar sa nu credeti ca saracii colegi ai lui Pizdokan sunt lipsiti de calitati. NU. Daca chiar nu mai sunt bancuri pe net si funny-uri pe rdf.ro atunci ei chiar muncesc. Sa iti pornesti si sa iti inchizi laptopul poate fi atat de epuizant intelectual, e un stres imens si intens. De asta Pizdokan ii ajuta din cand in cand, mai ales la inchidere cand le prinde degetele cu capacul laptopului. Pe care a lipit niste lame de barbierit. Se grabesc sa ajunga acasa totusi, iar Pizdokan este un coleg bun, asa ca de ce sa ii lase sa astepte si ca sa isi ia mainile de pe tastatura? Oricum maine tot acolo vor avea nevoie de degete, ca sa mai traga o repriza de barfa mica pe mess. Asa ca e mai bine sa le gaseasca la birou de dimineata direct cum ajung. Eficient asa, nu credeti?
Pidokan mai are niste plante la receptie, care arata bine si dau frumos in peisaj. Si vorbesc! Incredibil, nu stie Pizdokan unde au gasit resursele umane aceste 2 exemplare. Pizdokan si-a propus intr-o zi sa afle daca stiu mai mult decat buna ziua, participari la expozitii floare cu semene ale lor prin mall-uri, cluburi si cinemauri si mers la shopping de accesorii de gradinarit, ghivece noi, si alergat dupa donatii de ingrasaminte organice.

Pizdokan si cozile

A venit si Craciunul, a trecut...
A venit si Anul Nou, a trecut...
A venit si Pastele, a trecut...
Si ce mama dracului au toate astea in comun? In afara de mizeriile de emisiuni TV care de care mai baloase, urari de bine etern si fericire nemuritoare de la unii pe care nu i-ai vazut de ani de zile decat in SMS, si crapelnita aferenta fiecarei sarbatori ca sa te simti roman?
Cozile! Asta au comun, cozile.
De ce?
Pentru ca toti handicapatii se aduna sa cumpere in ultima zi, nu sunt in stare sa gandeasca strategic ca Pizdokan si sa ia cu vreo 2 saptamani inainte mancare, batura, cadouri si ce naiba se mai ia de sarbatori. Si atunci se fac niste cozi de nu iti vine sa crezi, mai mari decat alea comuniste doar ca acum e exact invers: rafturile si cosurile in loc sa fie goale, sunt pline. Cu atata bogatie de oferta ar trebui sa crezi ca ii duce mintea sa se aprovizioneze din timp si cat au nevoie, dar nu, toti trebuie sa cumpere jumatate de Cora, Auchan, Carrefour sau ce Real e nou deschis. Pai daca e nou deschis, precis trebuie sa aiba vreo oferta mega super speciala la ceva cu .2Lei mai ieftin decat la alte magazine. Si trebuie sa profiti de oferta ca esti un corporatist smecher si bazat, daca nu te folosesti de oferta aia nu iti mai raman bani si de benzina dupa ce iti platesti leasing-ul la masina. Macar daca ai folosi masina aia ca sa iti cari tona de produse acasa si tot ar fi ceva, dar nu, e de bibelou si Doamne fereste sa pateasca ceva, asa ca tot RATB-ul te mananca.
Daca la barbati e foarte simplu, si nu exista decat 2 optiuni corporatist sau afacerist - care tot aia sunt cam de fapt, la femei e mult mai complicat. E corporatista singura care trebuie sa isi faca singura cumparaturile, pentru ca nu a gasit pe unul care sa i-o traga, pe asta o recunosti usor dupa bateriile din cos - produsul principal de care are nevoie pentru vibratorul cat un extinctor, care o asteapta cuminte acasa. Exista corporatista model avansat care are isi are corporatistul ei, pe asta o recunosti dupa accesoriul "el" in blug de firma, tricou de firma, ochelari de soare de firma si in mod obligatoriu niste chei de masina tare in mana ca nu poate sa le puna in buzunare si trebuie sa le arate tuturor, pe care il tareste dupa ea. Si mai exista si versiunea finala, corporatista casnica ce are un copil, pe ea o recunosti usor dupa scandalul facut de jegul ala pe care l-a fatat in loc sa il avorteze.
Sa zicem acum ca Pizdokan a primit de sarbatori mai mult cadou decat putea duce, si a ramas in pana de un anumit produs de cauciuc esential pentru distractia in conditii de siguranta in doi... ma rog, in cazul de fata, el in doua. Asa ca tzopa tzopa Pizdokan la hiper sa isi ia o cutie de 12, preventiv, de la cunoscutul brand Durex. Deci ajunge Pizdokan la locul faptei, gasit articolul, luat cutia, trap saltat la casa de 5 produse sau mai putine. Unde incepe festivalul filmului de groaza, toate exemplarele de mai sus in multiple copii in fata lui si cu evident mai mult de 5 produse. Acum Pizdokan se gandeste ca are munca de prestat acasa, trebuie sa fie relaxat si in forma... dar incepe sa urle vreo 2 jeguri din alea mici, rasfatate si prost crescute, de parca era concurs Eurovision ad hoc. Dupa care ajunge la casa un cuplu de ratati corporatisti cu vreo nu stiu cate produse in cos din la mamut de parca se pregateau de o era glaciara nu o sarbatoare de cateva zile. Si da-i discutii, vociferari, parlamentari si se uita Pizdokan la ceas si realizeaza ca in ritmul asta sta pana la anul si nu mai presteaza datoria patriotica ce il asteapta acasa decat poate mileniul urmator.
Asa ca se pune pe treaba si stabileste solutii, vorba aia erectorala, nu discutii. Intai un mic tur pe la raionul de electrocasnice, pe urma unul pe la gradinarit, o mica oprire la detergenti si produse de curatare si finalul la produse de panificatie.
Pentru inceput apeleaza la facaletele luate de la produse panificatie, ca sa rezolve din scurt problema cu scandalul si emisiile vocale ale corporatistilor care nici acum, 2 ore mai tarziu, nu terminasera cu casa. Dupa care se gandeste ca poate a fost excesiv sa le indese asa pe uscat facaletele pe gat, asa ca apeleaza bilutele alea mici de la Johnson pentru desfundarea cazii si chiuvetei. Mai greu a fost cu cei 2l de apa fierbinte care trebuie turnati dupa pentru inlaturarea resturilor, dar cu niste fierbatoare electrice si filtre de cafea lucrand in paralel s-a descurcat. Atat de bine ca a curatat tot, nu a mai ramas decat facaletul aferent fiecarui corporatist.
Pe urma a bagat in priza cuptorul de paine luat de la produse de panificatie, si pentru ca s-a simtit milos in spiritul sarbatorile le-a dat cate o sapaliga in cap pentru fiecare esec genetic aruncat afara de niste iresponsabile care nu sunt in stare sa si-i educe. Ii era teama ca nu vor incapea bine in cuptor, dar parca erau facuti pe dimensiunea perfecta asa ca au incaput de minune. Dar cand au inceput sa se trezeasca Pizdokan a trebuit sa blocheze usa ca sa nu scape Hansel si Gretel autohtoni din recrearea povestii cu acelasi nume.
Initial pentru cretinele alea doua de vaci fatatoare a adus doar vreo 4 prajitoare de paine, pe care le-a ales sa fie cu puterea cea mai mare din oferta magazinului, le-a setat la maxim si le-a lasat sa se incinga un pic inainte sa le bage mainile in ele. Daca nu au fost in stare sa isi educe si sa isi disciplineze odraslele cu o bataie buna la timp, atunci e clar ca nu au nevoie de ele, nu? Doar ca in loc sa fie multumite ca scapa ieftin, Pizdokan a trebuit sa mai faca un drum pana la electrocasnice ca sa ia cate un sandwich maker de fiecare. Dupa care a fost foarte liniste bine, dupa ce le-a prins botul si limba in ele pe post de cleme.
S-a gandit ca daca tot le plac lor masinile cu motor puternic si electronicele de uz personal, atunci solutia perfecta pentru restul de corporatisti si corporatiste este o masina de tuns iarba un pic modificata. In lipsa de timp pentru ceva mai complex, Pizdokan s-a multumit sa scoata protectia care apara de cutitele masinii, si i-a pus un motor mai puternic de la un scuter gasit la oferta. Doar productivitatea si eficienta sunt foarte importante pentru specia de buruiana corporatista, asa ca si eradicarea lor trebuie sa tina cont de asta. In consecinta si prin urmare i-a luat Pizdokan la tuns pe astia pana nu au ramas din ei decat pantofii de fitze. Si o sapca cred.
Si uite asa ajunge de fiecare data Pizdokan la casa sa isi plateasca produsele sale ca un client bun ce este si are respect pentru munca d-rei sau d-nei de la casierie.

Pizdokan si producatorii

Dupa cum ziceam mai devreme, Pizdokan, ca orice roman care se respecta, este corporatist. Desigur intr-o companie romana, cu patron roman, cu actionari romani. Nu o porcarie din aia multinationala, unde esti claie peste gramada cu tot felul de idioti ajunsi pe pile si/sau futai.
Pizdokan nu are de ce sa se planga de noul sef, sigur are si el defectele lui. Dar salariul vine la timp, ii place ce face si invata lucruri noi. Si uneori si piata invata lucruri noi de la Pizdokan.
Nu, Pizdokan are o problema cu producatorii. De fapt mai multe, si cam cu fiecare dintre ei. Cel mai des sunt pretentiile de produse de inalta calitate, dar asta se rezolva cu niste review-uri in care se vede clar si in mod constant cat de proaste si cat de bune sunt in realitate. Pe urma urmeaza direct pretentiilor lor la pret, ca daca-i de calitate atunci trebuie sa si coste, iar asta se rezolva cu liste de preturi de la concurenti - fiecare brand are o firma dupa care se uita, si Pizdokan e pervers, le trimite cam saptamanal preturilor concurentilor sa le vada, si le lauda alora promotiile ca ce misto sunt, ce interesante, ce super premii... si merge. Bine, ca unele firme se compara complet aiurea, adica dupa ce au produse proaste se mai si compara cu brand name-uri si sunt fericiti daca jegurile lor sunt cu 3-5% mai ieftine, cand ar trebuie sa fie de la 10% incolo mai pe langa 20. Mai sunt unii cretini care nu vor sa inteleaga cand le spui ce vrei sa comanzi si mai baga pe langa si ciurucuri, dar in timp se educa idiotii si incep sa inteleaga de ce nu merge asa. Se mai intalneste Pizdokan cu ei la targuri, si ei cu bata lui Pizdokan care le tine cursuri exhaustive despre cum trebuie tratat un client asa de important.
Ei si acum vine distractia, ca Pizdokan nu poate vinde mai mult decat ii livreaza producatorii si aia la randul lor nu pot vinde mai mult decat au in stoc. Si ei il fut la cap pe Pizdokan cu forecasturi, care nu sunt decat o scuza ca sa nu aiba destule produse daca sunt cerute mai multe sau sa bage pe gat mai multe produse daca sunt comandate mai putine. Adica Pizdokan trebuie sa le faca lor treaba de planificare a productiei, si Pizdokan se intreaba de ce nu il platesc ei pentru asta? Ca doar cine vinde trebuie sa isi planifice productia functie de ce cere piata. Sunt unii care si cu forecast dau chix si au mai putin decat a fost prevazut, asa ca Pizdokan ii pizduieste pe mail si la telefon in avans, ca sa stie ce ii asteapta la urmatorul dealer meeting cu bata de baseball de lemn. Dar sunt complet cretini, Pizdokan le cere sa vada ce au in stocul ala amarat, le zice "cumpar tot, da pret bun" si vaca/boul din partea cealalta "a, nu, ca asta e pentru altii stocul". Pizdokan cauta niste cuie din alea ruginite sa isi decoreze artistic bata de baseball cu motive romanesti traditionale cunoscute sub termenul popular de "ghioaga" ca sa vada si ei produs romanesc de calitate.
Si pe urma dupa ce reuseste sa scoata de la ei ceva produse, trebuie sa spere ca ajung intregi si nefurate de pe drum, vama romana sa nu isi bage picioarele si vanzarile chiar sa le vanda. Dupa care unele se mai intorc la service, de bune ce sunt, moarte din cutie, picate la datorie sau pentru ca nu se inteleg cu restul de echipamente. Unde iarasi il enerveaza producatorii care nu inteleg ca un produs adus in service egal un client nemultumit si incearca sa o tot coteasca si sa le numere pe jumatati sau sferturi si sa gaseasca motive pentru care de fapt produsele lor sunt bune si functioneaza. Ei si atunci Pizdokan le explica ca a venit cu ele clientul nemultumit (si le arata cat de nemultumit) dupa care le arata cum baietii din service au muncit la ele si au testat ca sa descopere ca sunt proaste. Daca nu inteleg le mai explica o data. Daca se rupe bata, nu-i nimic, ca mai are si altele in rezerva. Daca oboseste Redbull iti da aaaaaaripi!
Cam asta e cu producatorii nesimtiti, pe car Pizdokan vrea sa ii ajute sa aiba cota de piata si ei se opun cu inversunare.

Pizdokan si metrourile

De cand Pizdokan este corporatist trebuie sa mearga foarte mult cu metroul, pentru ca RATB-ul ar trebui nuclearizat de pe fata Bucurestiului.
Dupa o analiza indelungata Pizdokan a ajuns la concluzia ca transportul subteran poate fi imbunatatit substantial, prin cateva actiuni simple:

• desfiintarea scarilor rulante, consuma mult spatiu si energie electrica degeaba iar desfiintarea lor ar duce la imbunatatirea conditiei fizice a restului de corporatisti. Daca Pizdokan se ia dupa cat de repede se misca aia sa ajunga la birou ar trebui sa ii plaseze intr-un spital la sectia comatosi.
• montarea de lasere pe usi, ca cele din Resident Evil, iar la "atentie se inchid usile"aia sa se intample. Cine-i prins, asta e, continuarea pe bucati in episodul urmator.
• folosirea de trenuri moderne, in loc sa bage banii in salariile porcilor de directori si sindicalisti cu gura mare
  
• executarea lucrarilor de mentenanta in timpul noptii, nu ziua la 8-9 dimineata cand toata Romania corporatista e in metrou

Iar compostoarele alea noi trebuie montate exact in partea cealalta a randului de dracovenii, ca sa nu se calce in picioare cei care au nevoie sa cumpere carteluta cu cei care au abonamentul de plastic.
Pizdokan nu are timp dimineata sa astepte dupa mosmonditii aia care se taraie spre munca, el chiar are treaba de facut. Nu sa se impiedice de niste mortaciuni care se duc la taiere, nu la servici.
A, si ar mai vrea cheie de la usa conductorilor de tren, ca sa le explice cu bata de baseball de ce e gresit si periculos pentru sanatate sa ajunga Pizdokan tarziu la birou. Se gandea el ca ar putea sa se doteze la fata locului cu vreunul din manarele si ghidoanele din cabina, dar asta nu ar fi facut decat sa prelungeasca explicatiile in mod inutil.

Pizdokan si artificiile

Mai tineti minte jegurile alea care ignora legile tarii si dau drumul la artificii si petarde cu 2-3 zile inainte si mai mult de a avea voie?
Problema e ca au facut asta si in timp ce Pizdokan dormea. Da, Pizdokan mai si doarme noapte, nu doar isi fute femeile. Pentru ca e Pizdokan, nu Superman.
Deci presta Pizdokan la un somnic mic si dulce, dupa o zi lunguta la birou. Imputita un pic si de tot felul de imbecili analfabeti care nu sunt in stare sa bifeze niste acte necesare pe o lista.
Si deodata pac pac paca POC! Adica el doarme, si este brusc sculat din somn. Si nu e o muiere care are pofta de sex. Pai nene, las' ca atunci va da el sa-i futeti somnul si viata. E imbracat in 2 timpi si trei miscari, pleaca cu bata de baseball de lemn dupa el (cea inaugurata de Craciun) si dupa zgomot ii gaseste pe idiotii care n-au liniste. Nici o discutie, nimic, nici un avertisment. Cate-o bata la fiecare in cap, dupa ceafa sau peste ochi.
Si acum ca e liniste, incep sa vina din pauza de cafea neuronii lui Pizdokan impreuna cu diverse idei. Au vrut petarde si artificii? Sa le dea Pizdokan sa le ajunga. Jos pantalonii si lenjeria criminalilor si pe urma repartizare dupa grosime si calibre, inainte sau inapoi. Era sa dea drumul la fitil cu ei inca ametiti de interventia drastica a lui Pizdokan. Dar s-a gandit ca nu e cazul sa fie nesimtit ca ei si sa ii trezeasca asa brutal.
Asa ca a asteptat un pic, sa se trezeasca. Si cand au inceput sa miste a dat si Pizdokan drumul la artificii, ei au dat drumul la urlete si schelalaieli. Spectacol de artificii si concert. Ce poate cere Pizdokan de la o seara inceputa atat de prost si care se termina atat de bine?
P.S.: Era totusi obosit, era liniste la el in zona, asa ca s-a dus inapoi la culcare. In caz ca va intrebati de ce nu au fost spitalele mai pline de "accidente" cu artificii.

Solutia pentru colindatori

Pizdokan isi cere scuze ca nu a mai prestat despre faptele lui eroice pe blog, dar a fost ocupat sa aiba despre ce sa posteze.
Ultima oara a scris prin perioada sarbatorilor de iarna. Care ar trebui sa fie pline de pace si armonie, dat cadouri si preferabil si primit :D.
Pizdokan se gandea la niste seri placute in familie, un vin fiert, o conversatie inteligenta si chiar niste colinde - romanesti ca-s destule si nu-i nevoie de porcariile alea spalacite si inculte made in USA.
Dar n-a fost exact asa din pacate. Pentru ca i-a apucat pe toti colindatorii sa sune la usa lui Pizdokan. Si aia de n-au sunat au behait de i s-a taiat cheful lui Pizdokan de pace si armonie.
Adica sta el si mananca din piftie, din toba de porc si trrrr la usa behaitorii imputiti care nu aveau acasa tv, cablu sau internet mai de Doamne ajuta sa-si traga si ei niste pornache si sa dea o laba trista de sarbatori. Da Pizdokan cadouri si incep sa se auda de sub fereastra behaieli feroce si nu poate Pizdokan sa asculte in liniste laudele pentru cadourile facute. Nu, au trebuit sa vina sa il intrerupa pe Pizdokan din masa lui, din dat cadouri. Si sa ii behaie fals pe la usa sau pervaz, sa-i strice pofta de mancare din nou si din nou.
Natural, Pizdokan si-a adus aminte de legile privind disturbarea linistii publice. Asa ca le-a pus un pic in aplicare, metoda proprie. Deja avea la mana bata de baseball, a primit una noua cadou de la familie - s-au unit cu finantele si i-au luat una misto.
Era usor ametit de la vin cand au sunat urmatoarele behaitoare la usa lui. Asa ca doar i-a rupt bine in bataie cu bata, si intr-un tarziu si-a dat seama ca totusi daca le rupe picioarele dureaza cam mult pana se cara de pe scara lui. Nota catre sine: nu le mai ologi fluierele picioarelor, chiar daca behaielile lor de agonie suna mult mai bine decat daca le dai peste bot cand le rupi maxilarul si le strici sonorizarea.
Urmatoarea turma a simtit ceva, si nu au intrat in scara, l-au asediat de la balcon pe Pizdokan. Din pacate pentru ei, mama lui Pizdokan are o mare pasiune pentru buruienile de apartament. Pe Pizdokan nu il pasioneaza asta, dar isi iubeste mamica - asa ca i-a prestat cadou set de ghiveciuri pentru toata jungla. Si pamant de flori pentru toate, din ala bun cu turba si ingrasat sa-i cresca bine buruienile. In traducere, pe balcon era plin de ghivecele vechi vreo 13-14, cu pamantul inca in ele de la mutarea buruienilor. Pentru Pizdokan a fost chiar simplu sa ii rezolve pe membrii turmei care ii asediau linistea familiala, aerul rece si curat al noptii l-a trezit. Si-a vazut ca rumegatoarele imbecile aveau dupa moda americana niste lumanari in niste dracu' stie ce sunt recipientele alea ca nu-l interesa pe Pizdokan decat ca avea tinta dupa care sa se ghideze. Luat un ghiveci mai sanatos, care fusese de muscate, ochit un pic cu grija cam la vreo 20-25 de cm mai sus de luminita care trebuia sa fie in dreptul pieptului si.... vufff... jdrang luminita la pamant. Horcaieli, behaieli in continuare pentru ca nu-si dadusera seama restul de ce se intampla. Pizdokan ia repede 2 ghivece mai mici, fiecare in cate o mana si repede repede tinteste 2 luminite care erau mai joase si una langa cealalta. De data asta sunetul a fost de oase rupte, beheialile de durere s-au auzit clar, luminita restanta a inceput sa tremure, se apleaca jos verifica trupurile inerte si incepe sa srige dupa ajutor. Pizdokan nu prea mai are punct de reper pentru o lovitura precisa, chirurgicala asa ca recurge la una din armele de mare calibru: o glastra. Estimeaza cam pe unde ar fi ultima luminita, il ajuta un pic si celelalte luminite de la pamant ca sa isi dea seama unde nu e... si arunca... 1 secunda de liniste... si sunetul unui impact zdrobitor si un corp care sa prabuseste. Pizdokan are in fine liniste. Nici nu se deranjeaza sa se duca sa ii mute pe aia de pe alee, sa fie avertisment pentru urmatoarele turme. Oricat de distractiv ar fi, totusi sarbatorile de iarna sunt de petrecut in liniste si pace cu familia.
Dar pentru orice eventualitate Pizdokan si-a tras aproape capsatorul chinezesc, pe care l-a incarcat cu capse proaspete. Sa aiba cu ce ;)

Solutia pentru secretare recalcitrante

Saptamana trecuta Pizdokan a trebuit sa aiba de-a face cu secretara de la facultatea unde este el inscris. Intai s-a interesat care este programul de lucru cu publicul, doar este un finutz si nu ar vrea sa inoportuneze in timpul dedicat activitatilor de birou. Avea el un curs care se termina 12, asa ca punctual vorbind programul de lucru al d-nelor secretare incepuse de 1 ora si 12 minute cand a ajuns el.
Moment in care a avut 2 surprize. Surpriza nr.1, aproximativ placuta, la ghiseu era o d-ra destul de draguta la care a prestat despre vrajeala si i-a obtinut numarul de telefon si id-ul de mess. Surpriza nr. 2, deconcertanta si neplacuta, d-nele secretare erau plecate in bloc cu diverse treburi care mai de care mai urgente: niste cumparaturi in piata, o barfa mica cu colega de la facultatea de a cote, o examinare de poze cu nepotelul unei prietene de prin contabilitate samd. Pizdokan a aflat asta pentru ca a stat ascuns si a asteptat sa se intoarca toate ca sa vada de ce trebuie sa astepte el inca o zi pentru o simpla adeverinta de student cu care sa isi ia la pret redus abonamentul la tortura zilnica ce ii este RATB-ul. Dar a fost asigurat ca a doua zi adeverinta este gata.
A doua zi fiind insa vineri, Pizdokan a prestat cumintel ce curs mai avea si pe urma tusti cu prietena la Mall unde a avut parte de diverse manifestari ale fericirii prietenei pentru ca o lasa sa iasa din casa si fara ghiuleaua pusa de picior. Ghiuleaua serveste ca antrenament sa inteleaga si fomeia cum se simte Pizdokan cand este tarat la cumparaturi in 'nspe magazine fara sa isi cumpere nimic anterior mentionata persoana de sex feminin.
Weekendul s-a scurs fara evenimente majore, au stat amandoi in casa de vreo 15 ori dupa numarul de ambalaje de Durex contorizate dupa incheierea ostilitatilor.
Si-a venit si ziua fatidica de luni, inceputul unei saptamani. Pizdokan, bine dispus, pleaca la facultate. Pasarele canta, roua straluceste, cerul e albastru si curat, iarba o placere sa o mirosi... si adeverinta nu e gata!
Sigur, Pizdokan n-a fost surprins. Daca ar fi fost surprins de ce ar fi avut bata de baseball de aluminiu la el? N.B. avand in vedere aventurile precedente ale lui Pizdokan, bata de baseball a fost curatata si spalata bine in prealabil sa fie cat mai igienica.
In consecinta si prin urmare Pizdokan le-a explicat pe rand secretarei anului lui si secretarei sefe dezamagirea s-a si le-a transmis si lor sentimentele sale ranite in privinta adeverintei care nu este. A inceput cum e normal in ordine ierarhica si dupa principiul unde nu-i cap e vai de picioare, si a continuat meticulos cu soldurile, coastele si bratele si a terminat respectiv cu boturile lor mincinoase. Celelalte secretare au plecat intempestiv sa cheme bodyguard-ul, care a venit cu cele 107 kile ale sale impachetate in tot atatia centimetrii inaltime. Motivul pentru care cand Pizdokan a stranutat spre el a si disparut mai ceva ca David Copperfield. Pizdokan chiar s-a gandit ca ar trebui sa isi schimbe bodyguard-ul optiunile de cariera.
Pentru final Pizdokan si-a adus aminte de avizierul cu geam de afara in care sunt prinse cu ace si pioneze diverse anunturi. Inclusiv cel cu programul secretarelor. Asa ca le-a luat una cate una si le-a trecut intai cu capul prin geam ca sa vada cat mai bine acel anunt si sa il inteleaga. Si pe urma vazand ca au mai ramas bucati de sticla in rama geamului, le-a folosit pe d-nele secretare ce au chemat bodyguard-ul sa curete cioburile si resturile de chit cu figurile domniilor lor pentru a fi cat mai usor de montat un nou geam. Pentru care Pizdokan a platit, doar a fost graba lui cea care a dus la spargerea lui, desi tehnic vorbind capul secretarei sefe a facut pagubele cele mai mari, secretara lui de an neavand asa mare succes la aceasta prestatie.
Adeverinta? I-au adus-o frumos acasa in aceeasi dupa amiaza, cum si trebuie procedat cu un client care plateste atatea zeci de milioane pe semestru.

Solutia pentru casele nationalizate

Ati vazut prin ziare, pe la TV-uri, ati auzit pe la radio de problema caselor nationalizate, nu-i asa?
Peste tot e o Vale a Plangerii pentru saracii chiriasi, amarati ce nu au unde sa se duca sau cum sa plateasca chirii astronomice. Dar Pizdokan si-a dat seama ca la smenul asta e mult praf in ochii prostilor. El s-a gandit la vreo cateva chestii de genul:
1. dar la amaratii aia care stateau inainte de nationalizare in casele acelea si au fost aruncati afara din ele, despagubiti cica cu 2 poli, dati afara de la servici pentru ca aveau case si averi, care au facut foamea ca sa aiba de unde-si creste copii pentru ca nimeni nu ii mai angaja ca avocati, doctori, ingineri ci doar ca muncitori necalificati s-a gandit cineva?
2. s-a mai gandit cineva ca saracii chiriasi au beneficiat 50 de ani de un bun furat la drumul mare, pentru care au platit o chirie de nimic si dupa ce s-a terminat in fine cu comunismul au ajuns in al 16 an de la Revolutie si ei tot in casele acelea furate sunt?
3. dar daca chiria e astronomica si se plang saracii chiriasi ca nu au de unde s-o plateasca, s-a gandit cineva la cati bani nu au primit proprietarii de drept in jumatatea de secol in care au fost privati de folosirea bunului lor?
4. dar oare cine a ajuns sa locuiasca in casele si vilele si blocurile furate de comunisti, oare cine a fost repartizat sa locuiasca in cele mai frumoase cladiri si zone, oare nu cumva comunistii de varf, nomenclaturistii si securistii?
5. saracii chiriasi stiau foarte bine in ce case locuiesc si care le este soarta lor in cele din urma, dar ei s-a facut pe mieluseii nevinovati si au cumparat apartamentele din casele pe care le stiau nationalizate de la regii de administrare a lor care stiau ca sunt revendicate in justitie.
Nu, solutia compensatiilor in bani nu este acceptabila acolo unde exista inca imobilul. Iar daca a fost vandut de stat si cumparat de chiriasi, vanzarea este ilegala iar restituirea trebuie facuta tot in natura fiind problema statului sa despagubeasca chiriasii cumparatori in virtutea prezumtiei de nevinovatie.
Pizdokan insa este realist si vede ca nu se intampla asa ceva, solutia lui este alta. Proprietatea privata este sfanta, asa scrie in Constitutie - a citit Pizdokan acolo. El are doua case mostenire de la bunicul sau, care a fost avocat si inca unul bunicel. Iar pentru Pizdokan situatia este simpla:
- are case mostenite de la bunicul sau
- casele sunt invadate de necunoscuti, in mod abuziv si care nu ii platesc chirie
- proprietatea privata este sfanta
Deci iata ce a facut Pizdokan. S-a inarmant cu documente forte, a scos la imprimanta notificari de evacuare pentru ambele case si le-a livrat cu confirmare de primire. Cargus sunt buni la asta. Le-a lasat invadatorilor 24 de ore sa evacueze teritoriile ocupate. Crede cineva ca pe aia i-a dus mintea sau bunul simt sa plece? NU.
Pizdokan s-a vazut nevoit sa umble iar in sifonier, sa ia bata de baseball de lemn si bata de baseball de aluminiu. Cu cate una in fiecare mana a debarcat in fata primei case si s-a dus sa ciocaneasca la etaj, e mai usor sa cobori decat sa urci dupa niste efort fizic. Usa nu era prea rezistenta si a cedat la a doua interpelare cu bata de aluminiu. Stapanul inchipuit al casei a incercat sa vocifereze, sa protesteze dar Pizdokan i-a rezolvat aceasta tendinta recalcitranta folosind ca argument bata de lemn in mod repetat direct la sursa invectivelor. Chiar si dupa ce sursa era pe vreo 4-5 bucati raspandite prin camera. Sotia si fiul, care era cam de varsta lui Pizdokan, in loc sa fie motivati de exemplul si argumentele de convingere folosite de proprietarul de drept au incercat sa le conteste. Cutitele de bucatarie si satarul nu au putut insa face fata, la fel de putin tibia si peroneul fiecaruia din oponentii lui Pizdokan. Ele au fost urmate indeaproape de femur, pelvis, coaste, humerus, cubitus si radius. Prins in valtoarea argumentatiei Pizdokan nu s-a gandit ca acum va trebui sa ii care el afara, sa mai munceasca si pentru asta. Dar omul cat traieste, invata si in celelalte 3 apartamente - unde a trebuit sa conduca dezbateri si mai furtunoase - a avut grija sa nu bage in greva tibia, peroneul si femurul. In vreo 2 chiar a trebuit sa improvizeze, unul din invadatori avea 2 progenituri masculine foarte recalcitrante si rezistente care nu percutau deloc argumentele folosite de Pizdokan. Dar acesta, veteran greu incercat al dezbaterilor, le-a intins o capcana: i-a atras langa biblioteca grea de cunoastere si le-a facut parte de toata aceasta stiinta dintr-o data scurt si direct in capetele lor refractare la acceptarea argumentelor evidente. N-a fost cea mai inspirata alegere, pentru ca iar a trebuit sa care el, si sa dea si covorul la curatat in speranta ca totusi pot face ceva pentru petele acelea rosii. Dar ce bine s-a simtit, cu casa eliberata de invadatori!
Guvernul, afland de realizarea mareata a lui Pizdokan, si-a dat seama ca poate face un singur lucru: a promulgat o hotarare de guvern prin care fiecare membru mostenitor al caselor nationalizate are dreptul la cate 2 bate de baseball, model de aluminiu sau lemn la alegere. Cetatean fidel al tarii sale, Pizdokan a vizitat a doua casa nationalizata dotat prin grija Guvernului, dotare pe care a pus-o la foarte buna utilizare si pe care a rodat-o constiincios in acea zi de dimineata de pe la ora 10 pana seara la 18, 18 si un pic. Dupa care a luat o pauza, sa mai si respire, dar a reusit sa termine inainte de ora 20 cum avea propus. Doar cu vreo 5 minute, dar totusi in grafic.
Si a dormit in casa lui, in patul lui, foarte linistit si impacat ca a facut ce trebuie si ce este corect.

Solutia pentru pensionauti

Nu va enerveaza sa dati peste tot de bosorogi decrepiti care va imput aerul cu mirosurile lor pestilentioase? Sa va ia locul de pe scaun in mijloacele de transport in comun, sa va calce in picioare si sa nu isi ceara scuze? Sau si mai rau, sa mai si comenteze ca "tineretul asta nu are pic de respect", "tineretul asta nu are 7 ani de acasa". Cum isi permit decazaturile astea sa comenteze?
Ele care nu au 50 de ani de capitalism de acasa ci 50 de ani de comunism? Ei care isi primesc pensia din munca tinerilor de acum pe care ii sufoca la oricei initiativa? Cum de isi permit sa comenteze niste jeguri care au votat comunistii inainte de revolutie si au continuat sa ii voteze in persoana lui Iliescu si dupa revolutie.
Pizdokan isi vedea de treaba lui cumintel sambata asta, se ducea la birou sa recupereze un cadou pentru o zi de nastere. I s-a intamplat si lui sa il uite la birou vineri in loc sa il ia cu el acasa. Pizdokan are abonament, asa ca intelege sa aiba prioritate la statul pe scaun, doar el presteaza serios la RATB. Si se gaseste o bunicuta din aia zbarcita sa ii spuna sa-i dea ei locul. Cu gandul la petrecerea la care se duce, Pizdokan a trimis-o "sa stai in pizda ma'tii pe scaunul ala" - aici indica cu degetul un scaun gol. Scaun care era special rezervat pentru batrani, bolnavi, persoane cu copii in brate. "Esti batrana, du-te la locul tau". Atat i-a trebuit babei, ca a inceput sa o ia in sus si in jos cu educatia, tinerii, tara, guvernul, iar tinerii, iar educatia etc. etc. Pizdokan, la inceput oarecum amuzat de aberatiile fara sens ale babornitei, a inceput sa se cam plictiseasca cand a vazut ca a inceput sa le repete. Asa ca a facut acelasi lucru pe care l-a facut cand a crezut ca s-a stricat mp3 player-ul, dar de fapt era un ipod Shuffle care alea vine stricate din cutie - a dat cu baba de pamant. Tehnic vorbind era podeaua in miscare a troleul de fapt. I-a bagat un ghiozdan Nike in fata, prin rotire sa aiba lovitura momentum, si forta sa-i sara si dintii originali din gura... daca i-ar mai fi avut. Asa a fost vorba doar de proteza.
Restul bosorogimii de prin troleu incepe sa dea semne de neliniste si avanseaza voit amenintator catre Pizdokan. Acesta isi da seama ca nu are sens sa strice ghiozdanul pe 2 mosi si 3 babe si ca trebuie sa ia problema in mainile sale. Pensionautii aveau diferite grade de mobilitate, datorita diferentelor de varste, sexe si cuantum al pensiei disponibil pentru dat pe medicamente. Pizdokan alege sa aplice solutia romana: scoate din ghiozdan calupul de 50 de CD-uri si DVD-uri si il foloseste ca sa opreasca avansarea celui mai apropiat mos. Ii explica cu ajutorul tehnicii moderne pe care i-o baga sub nas cu atata convingere ca-i ajunge pana la sinusuri, de ce nu trebuia sa se amestece in discutiile altora. Epuizat si convins, bosorogul cedeaza si se intinde pe jos sa se odihneasca, iar Pizdokan profita de ocazie sa-i mai dea peste nas viguros cu argumentul sau forte si pe urma sa i-l bage si sub ochi ca sa il vada mai bine.
In discursul sau inflamat Pizdokan trece la cele 2 babe aflate pe pozitiile urmatoare, prima cedeaza destul de usor nefiind nevoie decat sa fie izbita de taria argumentului de vreo 3-4 ori dar urmatoarea baba se dovedeste a avea dentist bun si combate cutia cu blank-uri reusind chiar sa o crape. Motivat de un asa adversar formidabil Pizdokan se vede nevoit sa-i arate lumina de afara asa ca geamul troleului este un infim obstacol pentru maxilarul care s-a opus cu atata indarjire isi spune el. La soare si aer curat babornita nenorocita incepe sa realizeze situatia in care se afla si isi ceara iertare pentru orbirea ei. Pizdokan decide ca merita sa aiba o sansa sa vada lucrurile din perspectiva asa ca o ajuta sa coboare asa de repede din troleu incat nici nu a avut timp sa foloseasca scara, ci fereastra care oricum era deschisa acum.
Pizdokan a observat cu mandrie cum aceasta dirtu kikimoru scoasa la lumina a tinut sa isi arate recunostiinta tinindu-se de rotile troleului, fara indoiala ca sa mai aiba parte de intelepciunea lui.
Dintr-o data Pizdokan isi dete seama ca era inconjurat, mosul ramas intr-o parte si ultima babornita recalcitrante de cealalta. Vazand ca argumentele sale nu au reusit sa convinga, desi au fost observate in 3 randuri pana atunci, Pizdokan si-a adunat fortele si a rupt un DVD in doua caci si-a dat seama ca la asemenea intuneric nu poate decat sa recurga la metode drastice: lumina stiintei trebuie sa patrunda nestingherit si direct in mintea omului. Asa ca infipt adanc, cat de adanc a putut el, cele doua jumatati in speranta ca va fi de ajuns sa despice negura pusa pe ochii lor si ca vor vedea rasaritul sangeriu al unei noi perspective.
N-a reusit din prima incercare, si-a dat seama tarziu ca a actionat pripit si a incurcat intre ele cele 2 jumatati. Asa ca le-a extras si le-a prezentat din nou, de data aceasta destinatarilor corecti.
Pizdokan si-a dat seama ca aceasta a fost doar o solutie temporara, una permanenta putand fi bazata pe includerea sugestiilor urmatoare:
- pensionautii nemultumiti de situatia din troleu pot oricand alege sa calatoreasaca deasupra sau sub acesta
- pensionautii sub 70 de ani pot traversa pe rosu, cei peste 70 de ani obligatoriu traverseaza pe rosu
- preturi preferentiale si oferte speciala la alimente si medicamente expirate

Solutia pentru femei indecise

Pizdokan stie ca in viata trebuie sa faci compromisuri, ca sa primesti ce vrei. Asa ca are si el prietena. Sau cel putin asa crede ea.
Deunazi Pizdokan era in vizita la un prieten si a asistat la o scena in mare ca cea descrisa aici.
Pentru lenesi iata textul:
El: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
El: Ok.
Ea: ... sau poate...
El: Ei, ce anume?
Ea: Nu stiu.
El: Nu stii daca vrei ceva?
Ea: Nu.
El: Ti-e foame?
Ea: Nu stiu, poate putin.
El: Ce inseamna poate putin?
Ea: Inseamna ca nu sunt sigura.
El: Mie cand mi-e foame, eu stiu.
Ea: Poate o sa-mi fie foame mai incolo.
El: Deci iti comand si tie una.
Ea: Si daca totusi nici mai tarziu nu vreau...
El: Atunci n-o mananci.
Ea: Asta ar fi risipa...
El: Atunci o mananci maine.
Ea: Si daca maine nu am pofta de pizza?
El: Pizza poti sa mananci oricand.
Ea: Eu nu.
El: Atunci alege altceva.
Ea: Dar nu vreau nimic altceva.
El: Deci pizza.
Ea: Nu.
El: Deci nimic.
Ea: Ba da.
El: Cred ca innebunesc.
Ea: De ce nu-ti comanzi tu ceva...
El: Cum crezi.
Ea: Dar ia pizza cu sunca.
El: Dar nu-mi place sunca.
Ea: Mie da.
El: Credeam ca trebuie sa-mi comand MIE ceva...
Ea: Pai asa si faci.
El: Si atunci de ce cu sunca?
Ea: In cazul in care mi se face si mie pofta...
El: Si?
Ea: Crezi ca vreau sa mananc ceva ce nu-mi place?
El: Cum adica tu?
Ea: De ce nu?
El: Stai un pic: Eu sa-mi comand MIE ceva, ce TU o sa mananci, in
cazul in care eventual o sa ti se faca foame???
Ea: Exact.
El: Si eu ce-o sa mananc?
Ea: Pai poate nici n-o sa-mi fie foame.
Pizdokan, fiind vorba de un prieten bun, i-a impartasit a doua zi din vasta sa experienta cel mai diplomat mod de a transa problema fara a lasa loc de ambiguitati:
Pizdokan: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
Pizdokan: Ok.
Ea: ... sau poate...
Pizdokan: Daca poate, imi sugi pula si inghiti.
Si asta a fost tot. Dresata bine ea, nici nu a mai fost nevoie sa ii arate de aproape ce lucratura frumoasa are catarama de la curea sau ce fina ii e pielea si rezistenta, mai ales in comparatie cu pielea de pe spatele ei.
Dar cate curele, facalete, bocanci, schiuri si mese de calcat a trebuit sa strice Pizdokan pana a reusit sa o dreseze. Cati bani l-a costat mersul la dentist, ca sa aiba cu ce zambi din nou.
Dar Pizdokan nu este fericit pentru el, este fericit pentru ea, ca a ajutat-o sa isi gaseasca destinul si sa isi implineasca menirea de femeie.

Solutia pentru sarbatorile americane

Pizdokan este un om care crede in Dumnezeu. El sarbatoreste Mos Niculae, Craciunul, Pastele, ia cadouri pentru familie si persoanele importante din viata lui. Si chiar primeste cadouri.
Dar nu intelege de loc care-i treaba asta cu Valentines Day, Halloween si la unii chiar 4 iulie. Pizodokan e roman si nu are idee de unde-s traditiile astea pe care le vede pe la Pro(S)TV, B1TV, Antena 1 si multe altele. Pentru ca Pizdokan are abonament baban la cablu si are multe posturi. Dar il enerveaza grav prezentarea unor sarbatori care nu au legatura cu tara lui.
Zilele trecute se ducea in piata sa isi ia niste rosii si ardei grasi, pentru o salata. Pizdokan are nutritionista si mananca sanatos, daca el nu are grija de el, atunci cine? Si trece el bine dispus pe langa un restaurant din care restaurant se auzea un pic cam tare si vreo 2 strazi mai incolo Jingle bells si pe urma alte colinde cica. Dar el nu le-a recunoscut pentru nu erau in romaneste. Iar asta a cam pus capac, pentru ca Pizdokan este roman si romanii au sarbatorile lor traditionale si cantecele lor de sarbatori si mancarea lor. Nu au nevoie de cacaturi exportate de Sheitanul capitalist.
Asa ca daca pe el il asasineaza cu porcarii din astea, atunci si el poate sa ii asasineze pe ei. Cu ce procarii o vrea el.
Google i-a fost de mare ajutor, cu el a gasit schematicile pentru electronica cuptorului cu microunde propriu si personal. Si cele pentru cel mai ieftin telefon mobil Motorola de la Vodafone, din care a luat vreo 20 de bucati. Dupa care s-a pus pe mesterit si aranjat la ele, sudat un pic aici, lipit un pic dincolo... n-a fost treaba grea, doar avea desene detaliate de pe net si experienta cu modatul PS2-ului sau. Pasul urmator din plan a fost incarcarea telefoanelor mobile si expediera lor prin posta in 19 orase americane, alese functie de marimea populatiei. Adica cele 19 orase cele mai populate din SUA.
Respectuos cu traditiile, Pizdokan a asteptat sa vina si sa plece Mos Craciun, pentru ca el respecta dreptul la identitate nationala al altor popoare. Dar a doua zi a inceput sa sune numerele de telefon, telefonul raspundea si isi incepea infernala misiune. Coruperea semnalului de telefonie mobila. Dar nu ca sa nu mai poata vorbi americanii intre, nu. Asa ceva ar fi mult prea putin pentru invadera indentitatii nationale si poluarea ei cu jeguri de sarbatori comerciale americane. Pizdokan, folosind schemele de pe net si piese din cuptorul cu microunde cum a vazut el intr-un episod din McGuyver a mutat semnalul mobil din frecventa normala in cea a microundelor. La inceput efectele au fost minore, dureri de cap, greata, voma. Dar pe masura ce tot mai multe celule de telefonie mobila au fost contaminate si telefoanele mobile au fost folosite din ce in ce mai mult pentru anuntarea starilor din ce in ce mai grave efectele s-au amplificat. Undeva la 30 de minute dupa primul apel al lui Pizdokan catre primul mobil a avut loc primul deces, doctorii aveau sa descopere ca ochii pur si simplu i-au fiert si explodat de la sine. Sute si mii au urmat curand, pe masura ce iradierea cu microunde se extindea. Cel mai des ochii le fierbeau in orbite si explodau. Celor cu pacemakere le-au explodat inimile, lor si altor categorii cu risc ridicat: grasi si grasele, lenesii sendentari, clientii la KFC si McDonalds.
Pizdokan a terminat de dat ultimul telefon de activare si a dat drumul la CNN ca sa vada stirile. Care pentru el nu erau stiri, dar totusi a fost amuzant sa vad cum ii explodeaza capul prezentatorului in direct. Si razmeritele in strada, practic un razboi civil, toate natiile se acuzau intre ele, exact cum o fi fost si la Turnul Babel. Statele Unite au fost aruncate din nou in Evul Mediu, pentru cateva saptamani.
Pizdokan ar fi preferat sa aiba timp sa aranjeze mobilele acelea sa provoace efecte ca explodarea vaselor de sange, embolii pulmonare, cancer... doar ca nu prea a avut rabdare si incepea serialul ala misto pe M6 cu surorile vrajitoare. De ce credeti ca nu a trimis nici un mobil in San Francisco sau Los Angeles? Pai de unde mai tragea el filme si seriale dupa aia? Cat timp nu il obliga nimeni sa se uite la ele, e alegerea lui sa o faca sau nu.
Al 20-lea telefon? Ala l-a pastrat, in caz ca-si mai trage Windows-ul un reset il trimite el in Virginia unde trebuie...

Solutia pentru Ghita

Pizdokan are un sef sadic, nici nu v-ar veni sa credeti cat de sadic e seful lui Pizdokan. Nu e sadic in sensul ca nu il lasa pe Pizdokan sa traga chiulul, sa stea in pauza de masa cu orele, sa vrajeasca muierile in timpul programului de lucru, sa plece hai hui daca are nevoie.
Nu, seful lui Pizdokan este de o perversitate nemaintalnita: ii place sa asculte Ghita, al lepadaturii aleia de Cleopatra Stratan. Pizdokan nu mai suporta, il scarbeste melodia aia , il tampeste la cap cu versurile acelea care slavesc curvasaria scarbelor mici si interesate care vor sa iasa la produs pe strasse in loc sa isi vada de gradinita. Sigur ca Pizdokan vede partea buna a situatie si se bucura la gandul ca vor invada Romania turisti englezi si belgieni in cautare de ceva prospaturi care nu au trecut de 3 ani, maxim 4.
Pizdokan s-a asezat si-a cugetat un pic la chestiune. Nu este vina sefului, si oricum seful este util - mai ales cand semneaza salariile. Radiourile nu-s nici el de vina, pentru ca trebuie si ele sa traiasca din ceva. Nu, de vina nu e nici scarba mica ca e mica si nu are discernamant. Concluzia nu poate fi decat implacabilul adevar: de vina este moldoveanul mort de foame care este progenitorul scarbei mici, caci el este cel care organizeaza curvasareala pedofilica la care isi supune fiica pe onorarii imense. In loc sa isi dea copilul la lectii de canto, la gradinita, sa-l duca in parc sa isi consume energia, impotentul acela care nu a reusit sa aiba succes singur violeaza incestuos copilaria ce ar trebui sa fie sfanta. Si pentru ce? Doar pentru bani.
In scopul rezolvarii problemei Pizdokan s-a dotat cu una bucata parcmetru, 5m sarma ghimpata, 1 bucata baseball de lemn si bineinteles un Magnum 357 - in caz ca oboseste, se plictiseste sau trebuie sa se grabeasca sa prinda Lacrimi de iubire. Pizdokan uraste reluarile, sunt ca mancarea la second hand.
Pizdokan respecta oamenii care muncesc cinstit, asa ca personalul de paza a avut parte de tratament rapid si expeditiv. O sa fie ei imposibil de recunoscut de rude pentru ca fetele lor sunt pe caldaram in piese Lego de la Magnum, dar macar au semnat de dat in primire relativ repede si fara dureri.
Corectarea situatiei a inceput cu folosirea batei de baseball in loc de microfon, iar micutei i-a placut atat de mult ca nici nu a incercat sa isi scoata aschiile ramase intre dinti si in gingii. Nesatisfacut de performanta scenica, Pizdokan si-a facut pomana si a incurajat-o cu aceeasi bata de baseball sa se miste vioi si sprintar intre stalpul de lumina si bata, intre masina si bata, intre zidul casei si bata etc. etc. Pizdokan este o persoana foarte meticuloasa, adora lucrul facut cu responsabilitate.
Dupa antreu si felul principal Pizdokan a trecut la desert, corectarea ideilor gresite pe care le are jegul cel batran. Pentru ca acesta era refractar la opinii care nu implicau castigarea de sume aberante de bani din exploatarea copiiilor, a fost nevoie de fragezirea convingerilor oportunistului nenoricit cu greu incercata bata de baseball. Vazand ca ideile sale incep sa aiba penetrare, Pizdokan a infasurat parcmetrul in sarma ghimpata si l-a folosit in mod constiincios pentru a ajunge analele sufletului negru al perversului care fura copilaria si o vinde pe arginti. Intr-un final a obtinut curatarea tuturor necurateniilor, putand sa plece acasa impacat ca acel proxenet care-si vinde fetita tuturor celor care viseaza sa fie asteptati la portita ca sa-i bage mana sub fustita, acel peste nenorocit care este mai rau decat Columbeanu nu va mai spune niciodata ca-l doare in cur de morala, etica si legi ale tarii in care face o gramada de bani, el un mort de foame care la el acasa nu era demn nici macar sa fie scuipat.

Solutia pentru soferi

Pizdokan merge la servici cu transportul in comun. El si altii ca el si chiar mai nespalati ca el. Azi Pizdokan a remarcat cat de greu a ajuns la servici din cauza masinilor personale care au impiedicat un pic traficul: in loc de 15 minute i-a luat trei sferturi de ora. Inacceptabil.
In urma analizei atente a problemei Pizdokan nu a putut decat sa ajunga la concluzia ca e multi, mult prea multi soferi tzaranoi imputiti care nu stiu regulile de circulatie. A ajuns opincarul nenorocit in Capitala si direct in masina dupa ce-a terminat facultatea. Trebuia totusi sa fie in stare sa isi iscaleasca numele pe niste hartii pentru permisul ala de enervat in toti dracii bietii pietoni. Se putea si mai rau, se putea sa fie corporatist din ala angajat la loc caldut ca e baiat bun, dupa spusele taticului, fost securist cu ceva grade. De tarie alcoolica.
Daca e prea multi, trebuie redus numarul. Si pentru ca ei nu sunt indeajuns de destepti incat sa se uneasca 2-3-4 sa mearga cu masina impreuna la servici, Pizdokan ia solutia in mana. De fapt in ambele maini: una cu bata de baseball de aluminiu si una cu un Magnum 357. Din ala cu gloante care se desfac in bucati dupa impact.
Si incepe in prima intersectie: numar de Bucuresti, trece mai departe, numar de Bucuresti, trece mai departe, etc. hopaaa numar de Prahova. Cioc, cioc la geam cu bata de baseball. Ciocanit din ala viguros, sa ajunga cioburile pana la scara lui Eustache. Si pe urma zbierat in urechea cealalta: "mortii ma'tii, da buletinull, candela si grijana". "Aha, buletin de Bucuresti. Buun!" Si da-i bataie nesimtitului, arde-l cu bata bine, dat peste genunchi sa nu mai aiba chef de plimbari aiurea nici dupa ce o avea succes operatia de refacere a rotulei etc. Reluat procesul. Numar de Bucuresti, numar de Bucuresti... numar de Bacau! Idem, ciocanit in geam, buletin etc. dar de Bacau. "Pastele ma'tii, ce cauti in Bucuresti? Las'ca te trimit eu unde trebuie. A dreacu javra imputita, vii sa imi imputi mie viata la mine acasa". Scos din masina, altoit cu simtul raspunderii peste ficati un pic, o idee peste coaste si un final grandios direct in moalele capului. Final grandios pana i se intind aluia creierii pe asfalt.
Pe urma Pizdokan a mai verificat cateva numere de masina, dar aia care nu aveau ce cauta in Bucuresti i-a impuscat direct, si pentru ca obosise si pentru ca deja intarzia la birou.

In loc de intro

Pizdokan este intruchiparea eroului comunitatii romanesti. El este cel care va oferi solutii dure pentru probleme grave care plaguiesc societatea tarii noastre dragi.
Are si cantec tematic:
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai mare maidanez romanian
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai tare maidanez romanian
...
Samd, precis ati auzit aceasta melodie de succes pe posturi tari ca Pros(T)FM, Keep It Simple Stupid FM asa ca nu mai enumeram acum calitatile lui Pizdokan.
Pizdokan a pus un pariu launtric ca nu vor fi nici 5 posturi si 3 comentarii pana cand il veti acuza ca e o alta clona palida de Gogu Kaizer. Pentru acestia Pizdokan subscrie la initiativa gigel.org
Pizdokan s-a hotarat sa scrie pe blog pentru ca i s-a acrit de cata bataie de joc se presteaza in tarisoara lui draga.
Nu mai are de ales, Pizdokan este obligat sa ia atitudine.