Saptamana trecuta Pizdokan a trebuit sa aiba de-a face cu secretara de la facultatea unde este el inscris. Intai s-a interesat care este programul de lucru cu publicul, doar este un finutz si nu ar vrea sa inoportuneze in timpul dedicat activitatilor de birou. Avea el un curs care se termina 12, asa ca punctual vorbind programul de lucru al d-nelor secretare incepuse de 1 ora si 12 minute cand a ajuns el.
Moment in care a avut 2 surprize. Surpriza nr.1, aproximativ placuta, la ghiseu era o d-ra destul de draguta la care a prestat despre vrajeala si i-a obtinut numarul de telefon si id-ul de mess. Surpriza nr. 2, deconcertanta si neplacuta, d-nele secretare erau plecate in bloc cu diverse treburi care mai de care mai urgente: niste cumparaturi in piata, o barfa mica cu colega de la facultatea de a cote, o examinare de poze cu nepotelul unei prietene de prin contabilitate samd. Pizdokan a aflat asta pentru ca a stat ascuns si a asteptat sa se intoarca toate ca sa vada de ce trebuie sa astepte el inca o zi pentru o simpla adeverinta de student cu care sa isi ia la pret redus abonamentul la tortura zilnica ce ii este RATB-ul. Dar a fost asigurat ca a doua zi adeverinta este gata.
A doua zi fiind insa vineri, Pizdokan a prestat cumintel ce curs mai avea si pe urma tusti cu prietena la Mall unde a avut parte de diverse manifestari ale fericirii prietenei pentru ca o lasa sa iasa din casa si fara ghiuleaua pusa de picior. Ghiuleaua serveste ca antrenament sa inteleaga si fomeia cum se simte Pizdokan cand este tarat la cumparaturi in 'nspe magazine fara sa isi cumpere nimic anterior mentionata persoana de sex feminin.
Weekendul s-a scurs fara evenimente majore, au stat amandoi in casa de vreo 15 ori dupa numarul de ambalaje de Durex contorizate dupa incheierea ostilitatilor.
Si-a venit si ziua fatidica de luni, inceputul unei saptamani. Pizdokan, bine dispus, pleaca la facultate. Pasarele canta, roua straluceste, cerul e albastru si curat, iarba o placere sa o mirosi... si adeverinta nu e gata!
Sigur, Pizdokan n-a fost surprins. Daca ar fi fost surprins de ce ar fi avut bata de baseball de aluminiu la el? N.B. avand in vedere aventurile precedente ale lui Pizdokan, bata de baseball a fost curatata si spalata bine in prealabil sa fie cat mai igienica.
In consecinta si prin urmare Pizdokan le-a explicat pe rand secretarei anului lui si secretarei sefe dezamagirea s-a si le-a transmis si lor sentimentele sale ranite in privinta adeverintei care nu este. A inceput cum e normal in ordine ierarhica si dupa principiul unde nu-i cap e vai de picioare, si a continuat meticulos cu soldurile, coastele si bratele si a terminat respectiv cu boturile lor mincinoase. Celelalte secretare au plecat intempestiv sa cheme bodyguard-ul, care a venit cu cele 107 kile ale sale impachetate in tot atatia centimetrii inaltime. Motivul pentru care cand Pizdokan a stranutat spre el a si disparut mai ceva ca David Copperfield. Pizdokan chiar s-a gandit ca ar trebui sa isi schimbe bodyguard-ul optiunile de cariera.
Pentru final Pizdokan si-a adus aminte de avizierul cu geam de afara in care sunt prinse cu ace si pioneze diverse anunturi. Inclusiv cel cu programul secretarelor. Asa ca le-a luat una cate una si le-a trecut intai cu capul prin geam ca sa vada cat mai bine acel anunt si sa il inteleaga. Si pe urma vazand ca au mai ramas bucati de sticla in rama geamului, le-a folosit pe d-nele secretare ce au chemat bodyguard-ul sa curete cioburile si resturile de chit cu figurile domniilor lor pentru a fi cat mai usor de montat un nou geam. Pentru care Pizdokan a platit, doar a fost graba lui cea care a dus la spargerea lui, desi tehnic vorbind capul secretarei sefe a facut pagubele cele mai mari, secretara lui de an neavand asa mare succes la aceasta prestatie.
Adeverinta? I-au adus-o frumos acasa in aceeasi dupa amiaza, cum si trebuie procedat cu un client care plateste atatea zeci de milioane pe semestru.
27 decembrie 2006
18 decembrie 2006
Solutia pentru casele nationalizate
Ati vazut prin ziare, pe la TV-uri, ati auzit pe la radio de problema caselor nationalizate, nu-i asa?
Peste tot e o Vale a Plangerii pentru saracii chiriasi, amarati ce nu au unde sa se duca sau cum sa plateasca chirii astronomice. Dar Pizdokan si-a dat seama ca la smenul asta e mult praf in ochii prostilor. El s-a gandit la vreo cateva chestii de genul:
1. dar la amaratii aia care stateau inainte de nationalizare in casele acelea si au fost aruncati afara din ele, despagubiti cica cu 2 poli, dati afara de la servici pentru ca aveau case si averi, care au facut foamea ca sa aiba de unde-si creste copii pentru ca nimeni nu ii mai angaja ca avocati, doctori, ingineri ci doar ca muncitori necalificati s-a gandit cineva?
2. s-a mai gandit cineva ca saracii chiriasi au beneficiat 50 de ani de un bun furat la drumul mare, pentru care au platit o chirie de nimic si dupa ce s-a terminat in fine cu comunismul au ajuns in al 16 an de la Revolutie si ei tot in casele acelea furate sunt?
3. dar daca chiria e astronomica si se plang saracii chiriasi ca nu au de unde s-o plateasca, s-a gandit cineva la cati bani nu au primit proprietarii de drept in jumatatea de secol in care au fost privati de folosirea bunului lor?
4. dar oare cine a ajuns sa locuiasca in casele si vilele si blocurile furate de comunisti, oare cine a fost repartizat sa locuiasca in cele mai frumoase cladiri si zone, oare nu cumva comunistii de varf, nomenclaturistii si securistii?
5. saracii chiriasi stiau foarte bine in ce case locuiesc si care le este soarta lor in cele din urma, dar ei s-a facut pe mieluseii nevinovati si au cumparat apartamentele din casele pe care le stiau nationalizate de la regii de administrare a lor care stiau ca sunt revendicate in justitie.
Nu, solutia compensatiilor in bani nu este acceptabila acolo unde exista inca imobilul. Iar daca a fost vandut de stat si cumparat de chiriasi, vanzarea este ilegala iar restituirea trebuie facuta tot in natura fiind problema statului sa despagubeasca chiriasii cumparatori in virtutea prezumtiei de nevinovatie.
Pizdokan insa este realist si vede ca nu se intampla asa ceva, solutia lui este alta. Proprietatea privata este sfanta, asa scrie in Constitutie - a citit Pizdokan acolo. El are doua case mostenire de la bunicul sau, care a fost avocat si inca unul bunicel. Iar pentru Pizdokan situatia este simpla:
- are case mostenite de la bunicul sau
- casele sunt invadate de necunoscuti, in mod abuziv si care nu ii platesc chirie
- proprietatea privata este sfanta
Deci iata ce a facut Pizdokan. S-a inarmant cu documente forte, a scos la imprimanta notificari de evacuare pentru ambele case si le-a livrat cu confirmare de primire. Cargus sunt buni la asta. Le-a lasat invadatorilor 24 de ore sa evacueze teritoriile ocupate. Crede cineva ca pe aia i-a dus mintea sau bunul simt sa plece? NU.
Pizdokan s-a vazut nevoit sa umble iar in sifonier, sa ia bata de baseball de lemn si bata de baseball de aluminiu. Cu cate una in fiecare mana a debarcat in fata primei case si s-a dus sa ciocaneasca la etaj, e mai usor sa cobori decat sa urci dupa niste efort fizic. Usa nu era prea rezistenta si a cedat la a doua interpelare cu bata de aluminiu. Stapanul inchipuit al casei a incercat sa vocifereze, sa protesteze dar Pizdokan i-a rezolvat aceasta tendinta recalcitranta folosind ca argument bata de lemn in mod repetat direct la sursa invectivelor. Chiar si dupa ce sursa era pe vreo 4-5 bucati raspandite prin camera. Sotia si fiul, care era cam de varsta lui Pizdokan, in loc sa fie motivati de exemplul si argumentele de convingere folosite de proprietarul de drept au incercat sa le conteste. Cutitele de bucatarie si satarul nu au putut insa face fata, la fel de putin tibia si peroneul fiecaruia din oponentii lui Pizdokan. Ele au fost urmate indeaproape de femur, pelvis, coaste, humerus, cubitus si radius. Prins in valtoarea argumentatiei Pizdokan nu s-a gandit ca acum va trebui sa ii care el afara, sa mai munceasca si pentru asta. Dar omul cat traieste, invata si in celelalte 3 apartamente - unde a trebuit sa conduca dezbateri si mai furtunoase - a avut grija sa nu bage in greva tibia, peroneul si femurul. In vreo 2 chiar a trebuit sa improvizeze, unul din invadatori avea 2 progenituri masculine foarte recalcitrante si rezistente care nu percutau deloc argumentele folosite de Pizdokan. Dar acesta, veteran greu incercat al dezbaterilor, le-a intins o capcana: i-a atras langa biblioteca grea de cunoastere si le-a facut parte de toata aceasta stiinta dintr-o data scurt si direct in capetele lor refractare la acceptarea argumentelor evidente. N-a fost cea mai inspirata alegere, pentru ca iar a trebuit sa care el, si sa dea si covorul la curatat in speranta ca totusi pot face ceva pentru petele acelea rosii. Dar ce bine s-a simtit, cu casa eliberata de invadatori!
Guvernul, afland de realizarea mareata a lui Pizdokan, si-a dat seama ca poate face un singur lucru: a promulgat o hotarare de guvern prin care fiecare membru mostenitor al caselor nationalizate are dreptul la cate 2 bate de baseball, model de aluminiu sau lemn la alegere. Cetatean fidel al tarii sale, Pizdokan a vizitat a doua casa nationalizata dotat prin grija Guvernului, dotare pe care a pus-o la foarte buna utilizare si pe care a rodat-o constiincios in acea zi de dimineata de pe la ora 10 pana seara la 18, 18 si un pic. Dupa care a luat o pauza, sa mai si respire, dar a reusit sa termine inainte de ora 20 cum avea propus. Doar cu vreo 5 minute, dar totusi in grafic.
Si a dormit in casa lui, in patul lui, foarte linistit si impacat ca a facut ce trebuie si ce este corect.
Peste tot e o Vale a Plangerii pentru saracii chiriasi, amarati ce nu au unde sa se duca sau cum sa plateasca chirii astronomice. Dar Pizdokan si-a dat seama ca la smenul asta e mult praf in ochii prostilor. El s-a gandit la vreo cateva chestii de genul:
1. dar la amaratii aia care stateau inainte de nationalizare in casele acelea si au fost aruncati afara din ele, despagubiti cica cu 2 poli, dati afara de la servici pentru ca aveau case si averi, care au facut foamea ca sa aiba de unde-si creste copii pentru ca nimeni nu ii mai angaja ca avocati, doctori, ingineri ci doar ca muncitori necalificati s-a gandit cineva?
2. s-a mai gandit cineva ca saracii chiriasi au beneficiat 50 de ani de un bun furat la drumul mare, pentru care au platit o chirie de nimic si dupa ce s-a terminat in fine cu comunismul au ajuns in al 16 an de la Revolutie si ei tot in casele acelea furate sunt?
3. dar daca chiria e astronomica si se plang saracii chiriasi ca nu au de unde s-o plateasca, s-a gandit cineva la cati bani nu au primit proprietarii de drept in jumatatea de secol in care au fost privati de folosirea bunului lor?
4. dar oare cine a ajuns sa locuiasca in casele si vilele si blocurile furate de comunisti, oare cine a fost repartizat sa locuiasca in cele mai frumoase cladiri si zone, oare nu cumva comunistii de varf, nomenclaturistii si securistii?
5. saracii chiriasi stiau foarte bine in ce case locuiesc si care le este soarta lor in cele din urma, dar ei s-a facut pe mieluseii nevinovati si au cumparat apartamentele din casele pe care le stiau nationalizate de la regii de administrare a lor care stiau ca sunt revendicate in justitie.
Nu, solutia compensatiilor in bani nu este acceptabila acolo unde exista inca imobilul. Iar daca a fost vandut de stat si cumparat de chiriasi, vanzarea este ilegala iar restituirea trebuie facuta tot in natura fiind problema statului sa despagubeasca chiriasii cumparatori in virtutea prezumtiei de nevinovatie.
Pizdokan insa este realist si vede ca nu se intampla asa ceva, solutia lui este alta. Proprietatea privata este sfanta, asa scrie in Constitutie - a citit Pizdokan acolo. El are doua case mostenire de la bunicul sau, care a fost avocat si inca unul bunicel. Iar pentru Pizdokan situatia este simpla:
- are case mostenite de la bunicul sau
- casele sunt invadate de necunoscuti, in mod abuziv si care nu ii platesc chirie
- proprietatea privata este sfanta
Deci iata ce a facut Pizdokan. S-a inarmant cu documente forte, a scos la imprimanta notificari de evacuare pentru ambele case si le-a livrat cu confirmare de primire. Cargus sunt buni la asta. Le-a lasat invadatorilor 24 de ore sa evacueze teritoriile ocupate. Crede cineva ca pe aia i-a dus mintea sau bunul simt sa plece? NU.
Pizdokan s-a vazut nevoit sa umble iar in sifonier, sa ia bata de baseball de lemn si bata de baseball de aluminiu. Cu cate una in fiecare mana a debarcat in fata primei case si s-a dus sa ciocaneasca la etaj, e mai usor sa cobori decat sa urci dupa niste efort fizic. Usa nu era prea rezistenta si a cedat la a doua interpelare cu bata de aluminiu. Stapanul inchipuit al casei a incercat sa vocifereze, sa protesteze dar Pizdokan i-a rezolvat aceasta tendinta recalcitranta folosind ca argument bata de lemn in mod repetat direct la sursa invectivelor. Chiar si dupa ce sursa era pe vreo 4-5 bucati raspandite prin camera. Sotia si fiul, care era cam de varsta lui Pizdokan, in loc sa fie motivati de exemplul si argumentele de convingere folosite de proprietarul de drept au incercat sa le conteste. Cutitele de bucatarie si satarul nu au putut insa face fata, la fel de putin tibia si peroneul fiecaruia din oponentii lui Pizdokan. Ele au fost urmate indeaproape de femur, pelvis, coaste, humerus, cubitus si radius. Prins in valtoarea argumentatiei Pizdokan nu s-a gandit ca acum va trebui sa ii care el afara, sa mai munceasca si pentru asta. Dar omul cat traieste, invata si in celelalte 3 apartamente - unde a trebuit sa conduca dezbateri si mai furtunoase - a avut grija sa nu bage in greva tibia, peroneul si femurul. In vreo 2 chiar a trebuit sa improvizeze, unul din invadatori avea 2 progenituri masculine foarte recalcitrante si rezistente care nu percutau deloc argumentele folosite de Pizdokan. Dar acesta, veteran greu incercat al dezbaterilor, le-a intins o capcana: i-a atras langa biblioteca grea de cunoastere si le-a facut parte de toata aceasta stiinta dintr-o data scurt si direct in capetele lor refractare la acceptarea argumentelor evidente. N-a fost cea mai inspirata alegere, pentru ca iar a trebuit sa care el, si sa dea si covorul la curatat in speranta ca totusi pot face ceva pentru petele acelea rosii. Dar ce bine s-a simtit, cu casa eliberata de invadatori!
Guvernul, afland de realizarea mareata a lui Pizdokan, si-a dat seama ca poate face un singur lucru: a promulgat o hotarare de guvern prin care fiecare membru mostenitor al caselor nationalizate are dreptul la cate 2 bate de baseball, model de aluminiu sau lemn la alegere. Cetatean fidel al tarii sale, Pizdokan a vizitat a doua casa nationalizata dotat prin grija Guvernului, dotare pe care a pus-o la foarte buna utilizare si pe care a rodat-o constiincios in acea zi de dimineata de pe la ora 10 pana seara la 18, 18 si un pic. Dupa care a luat o pauza, sa mai si respire, dar a reusit sa termine inainte de ora 20 cum avea propus. Doar cu vreo 5 minute, dar totusi in grafic.
Si a dormit in casa lui, in patul lui, foarte linistit si impacat ca a facut ce trebuie si ce este corect.
16 decembrie 2006
Solutia pentru pensionauti
Nu va enerveaza sa dati peste tot de bosorogi decrepiti care va imput aerul cu mirosurile lor pestilentioase? Sa va ia locul de pe scaun in mijloacele de transport in comun, sa va calce in picioare si sa nu isi ceara scuze? Sau si mai rau, sa mai si comenteze ca "tineretul asta nu are pic de respect", "tineretul asta nu are 7 ani de acasa". Cum isi permit decazaturile astea sa comenteze?
Ele care nu au 50 de ani de capitalism de acasa ci 50 de ani de comunism? Ei care isi primesc pensia din munca tinerilor de acum pe care ii sufoca la oricei initiativa? Cum de isi permit sa comenteze niste jeguri care au votat comunistii inainte de revolutie si au continuat sa ii voteze in persoana lui Iliescu si dupa revolutie.
Pizdokan isi vedea de treaba lui cumintel sambata asta, se ducea la birou sa recupereze un cadou pentru o zi de nastere. I s-a intamplat si lui sa il uite la birou vineri in loc sa il ia cu el acasa. Pizdokan are abonament, asa ca intelege sa aiba prioritate la statul pe scaun, doar el presteaza serios la RATB. Si se gaseste o bunicuta din aia zbarcita sa ii spuna sa-i dea ei locul. Cu gandul la petrecerea la care se duce, Pizdokan a trimis-o "sa stai in pizda ma'tii pe scaunul ala" - aici indica cu degetul un scaun gol. Scaun care era special rezervat pentru batrani, bolnavi, persoane cu copii in brate. "Esti batrana, du-te la locul tau". Atat i-a trebuit babei, ca a inceput sa o ia in sus si in jos cu educatia, tinerii, tara, guvernul, iar tinerii, iar educatia etc. etc. Pizdokan, la inceput oarecum amuzat de aberatiile fara sens ale babornitei, a inceput sa se cam plictiseasca cand a vazut ca a inceput sa le repete. Asa ca a facut acelasi lucru pe care l-a facut cand a crezut ca s-a stricat mp3 player-ul, dar de fapt era un ipod Shuffle care alea vine stricate din cutie - a dat cu baba de pamant. Tehnic vorbind era podeaua in miscare a troleul de fapt. I-a bagat un ghiozdan Nike in fata, prin rotire sa aiba lovitura momentum, si forta sa-i sara si dintii originali din gura... daca i-ar mai fi avut. Asa a fost vorba doar de proteza.
Restul bosorogimii de prin troleu incepe sa dea semne de neliniste si avanseaza voit amenintator catre Pizdokan. Acesta isi da seama ca nu are sens sa strice ghiozdanul pe 2 mosi si 3 babe si ca trebuie sa ia problema in mainile sale. Pensionautii aveau diferite grade de mobilitate, datorita diferentelor de varste, sexe si cuantum al pensiei disponibil pentru dat pe medicamente. Pizdokan alege sa aplice solutia romana: scoate din ghiozdan calupul de 50 de CD-uri si DVD-uri si il foloseste ca sa opreasca avansarea celui mai apropiat mos. Ii explica cu ajutorul tehnicii moderne pe care i-o baga sub nas cu atata convingere ca-i ajunge pana la sinusuri, de ce nu trebuia sa se amestece in discutiile altora. Epuizat si convins, bosorogul cedeaza si se intinde pe jos sa se odihneasca, iar Pizdokan profita de ocazie sa-i mai dea peste nas viguros cu argumentul sau forte si pe urma sa i-l bage si sub ochi ca sa il vada mai bine.
In discursul sau inflamat Pizdokan trece la cele 2 babe aflate pe pozitiile urmatoare, prima cedeaza destul de usor nefiind nevoie decat sa fie izbita de taria argumentului de vreo 3-4 ori dar urmatoarea baba se dovedeste a avea dentist bun si combate cutia cu blank-uri reusind chiar sa o crape. Motivat de un asa adversar formidabil Pizdokan se vede nevoit sa-i arate lumina de afara asa ca geamul troleului este un infim obstacol pentru maxilarul care s-a opus cu atata indarjire isi spune el. La soare si aer curat babornita nenorocita incepe sa realizeze situatia in care se afla si isi ceara iertare pentru orbirea ei. Pizdokan decide ca merita sa aiba o sansa sa vada lucrurile din perspectiva asa ca o ajuta sa coboare asa de repede din troleu incat nici nu a avut timp sa foloseasca scara, ci fereastra care oricum era deschisa acum.
Pizdokan a observat cu mandrie cum aceasta dirtu kikimoru scoasa la lumina a tinut sa isi arate recunostiinta tinindu-se de rotile troleului, fara indoiala ca sa mai aiba parte de intelepciunea lui.
Dintr-o data Pizdokan isi dete seama ca era inconjurat, mosul ramas intr-o parte si ultima babornita recalcitrante de cealalta. Vazand ca argumentele sale nu au reusit sa convinga, desi au fost observate in 3 randuri pana atunci, Pizdokan si-a adunat fortele si a rupt un DVD in doua caci si-a dat seama ca la asemenea intuneric nu poate decat sa recurga la metode drastice: lumina stiintei trebuie sa patrunda nestingherit si direct in mintea omului. Asa ca infipt adanc, cat de adanc a putut el, cele doua jumatati in speranta ca va fi de ajuns sa despice negura pusa pe ochii lor si ca vor vedea rasaritul sangeriu al unei noi perspective.
N-a reusit din prima incercare, si-a dat seama tarziu ca a actionat pripit si a incurcat intre ele cele 2 jumatati. Asa ca le-a extras si le-a prezentat din nou, de data aceasta destinatarilor corecti.
Pizdokan si-a dat seama ca aceasta a fost doar o solutie temporara, una permanenta putand fi bazata pe includerea sugestiilor urmatoare:
- pensionautii nemultumiti de situatia din troleu pot oricand alege sa calatoreasaca deasupra sau sub acesta
- pensionautii sub 70 de ani pot traversa pe rosu, cei peste 70 de ani obligatoriu traverseaza pe rosu
- preturi preferentiale si oferte speciala la alimente si medicamente expirate
Ele care nu au 50 de ani de capitalism de acasa ci 50 de ani de comunism? Ei care isi primesc pensia din munca tinerilor de acum pe care ii sufoca la oricei initiativa? Cum de isi permit sa comenteze niste jeguri care au votat comunistii inainte de revolutie si au continuat sa ii voteze in persoana lui Iliescu si dupa revolutie.
Pizdokan isi vedea de treaba lui cumintel sambata asta, se ducea la birou sa recupereze un cadou pentru o zi de nastere. I s-a intamplat si lui sa il uite la birou vineri in loc sa il ia cu el acasa. Pizdokan are abonament, asa ca intelege sa aiba prioritate la statul pe scaun, doar el presteaza serios la RATB. Si se gaseste o bunicuta din aia zbarcita sa ii spuna sa-i dea ei locul. Cu gandul la petrecerea la care se duce, Pizdokan a trimis-o "sa stai in pizda ma'tii pe scaunul ala" - aici indica cu degetul un scaun gol. Scaun care era special rezervat pentru batrani, bolnavi, persoane cu copii in brate. "Esti batrana, du-te la locul tau". Atat i-a trebuit babei, ca a inceput sa o ia in sus si in jos cu educatia, tinerii, tara, guvernul, iar tinerii, iar educatia etc. etc. Pizdokan, la inceput oarecum amuzat de aberatiile fara sens ale babornitei, a inceput sa se cam plictiseasca cand a vazut ca a inceput sa le repete. Asa ca a facut acelasi lucru pe care l-a facut cand a crezut ca s-a stricat mp3 player-ul, dar de fapt era un ipod Shuffle care alea vine stricate din cutie - a dat cu baba de pamant. Tehnic vorbind era podeaua in miscare a troleul de fapt. I-a bagat un ghiozdan Nike in fata, prin rotire sa aiba lovitura momentum, si forta sa-i sara si dintii originali din gura... daca i-ar mai fi avut. Asa a fost vorba doar de proteza.
Restul bosorogimii de prin troleu incepe sa dea semne de neliniste si avanseaza voit amenintator catre Pizdokan. Acesta isi da seama ca nu are sens sa strice ghiozdanul pe 2 mosi si 3 babe si ca trebuie sa ia problema in mainile sale. Pensionautii aveau diferite grade de mobilitate, datorita diferentelor de varste, sexe si cuantum al pensiei disponibil pentru dat pe medicamente. Pizdokan alege sa aplice solutia romana: scoate din ghiozdan calupul de 50 de CD-uri si DVD-uri si il foloseste ca sa opreasca avansarea celui mai apropiat mos. Ii explica cu ajutorul tehnicii moderne pe care i-o baga sub nas cu atata convingere ca-i ajunge pana la sinusuri, de ce nu trebuia sa se amestece in discutiile altora. Epuizat si convins, bosorogul cedeaza si se intinde pe jos sa se odihneasca, iar Pizdokan profita de ocazie sa-i mai dea peste nas viguros cu argumentul sau forte si pe urma sa i-l bage si sub ochi ca sa il vada mai bine.
In discursul sau inflamat Pizdokan trece la cele 2 babe aflate pe pozitiile urmatoare, prima cedeaza destul de usor nefiind nevoie decat sa fie izbita de taria argumentului de vreo 3-4 ori dar urmatoarea baba se dovedeste a avea dentist bun si combate cutia cu blank-uri reusind chiar sa o crape. Motivat de un asa adversar formidabil Pizdokan se vede nevoit sa-i arate lumina de afara asa ca geamul troleului este un infim obstacol pentru maxilarul care s-a opus cu atata indarjire isi spune el. La soare si aer curat babornita nenorocita incepe sa realizeze situatia in care se afla si isi ceara iertare pentru orbirea ei. Pizdokan decide ca merita sa aiba o sansa sa vada lucrurile din perspectiva asa ca o ajuta sa coboare asa de repede din troleu incat nici nu a avut timp sa foloseasca scara, ci fereastra care oricum era deschisa acum.
Pizdokan a observat cu mandrie cum aceasta dirtu kikimoru scoasa la lumina a tinut sa isi arate recunostiinta tinindu-se de rotile troleului, fara indoiala ca sa mai aiba parte de intelepciunea lui.
Dintr-o data Pizdokan isi dete seama ca era inconjurat, mosul ramas intr-o parte si ultima babornita recalcitrante de cealalta. Vazand ca argumentele sale nu au reusit sa convinga, desi au fost observate in 3 randuri pana atunci, Pizdokan si-a adunat fortele si a rupt un DVD in doua caci si-a dat seama ca la asemenea intuneric nu poate decat sa recurga la metode drastice: lumina stiintei trebuie sa patrunda nestingherit si direct in mintea omului. Asa ca infipt adanc, cat de adanc a putut el, cele doua jumatati in speranta ca va fi de ajuns sa despice negura pusa pe ochii lor si ca vor vedea rasaritul sangeriu al unei noi perspective.
N-a reusit din prima incercare, si-a dat seama tarziu ca a actionat pripit si a incurcat intre ele cele 2 jumatati. Asa ca le-a extras si le-a prezentat din nou, de data aceasta destinatarilor corecti.
Pizdokan si-a dat seama ca aceasta a fost doar o solutie temporara, una permanenta putand fi bazata pe includerea sugestiilor urmatoare:
- pensionautii nemultumiti de situatia din troleu pot oricand alege sa calatoreasaca deasupra sau sub acesta
- pensionautii sub 70 de ani pot traversa pe rosu, cei peste 70 de ani obligatoriu traverseaza pe rosu
- preturi preferentiale si oferte speciala la alimente si medicamente expirate
13 decembrie 2006
Solutia pentru femei indecise
Pizdokan stie ca in viata trebuie sa faci compromisuri, ca sa primesti ce vrei. Asa ca are si el prietena. Sau cel putin asa crede ea.
Deunazi Pizdokan era in vizita la un prieten si a asistat la o scena in mare ca cea descrisa aici.
Pentru lenesi iata textul:
El: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
El: Ok.
Ea: ... sau poate...
El: Ei, ce anume?
Ea: Nu stiu.
El: Nu stii daca vrei ceva?
Ea: Nu.
El: Ti-e foame?
Ea: Nu stiu, poate putin.
El: Ce inseamna poate putin?
Ea: Inseamna ca nu sunt sigura.
El: Mie cand mi-e foame, eu stiu.
Ea: Poate o sa-mi fie foame mai incolo.
El: Deci iti comand si tie una.
Ea: Si daca totusi nici mai tarziu nu vreau...
El: Atunci n-o mananci.
Ea: Asta ar fi risipa...
El: Atunci o mananci maine.
Ea: Si daca maine nu am pofta de pizza?
El: Pizza poti sa mananci oricand.
Ea: Eu nu.
El: Atunci alege altceva.
Ea: Dar nu vreau nimic altceva.
El: Deci pizza.
Ea: Nu.
El: Deci nimic.
Ea: Ba da.
El: Cred ca innebunesc.
Ea: De ce nu-ti comanzi tu ceva...
El: Cum crezi.
Ea: Dar ia pizza cu sunca.
El: Dar nu-mi place sunca.
Ea: Mie da.
El: Credeam ca trebuie sa-mi comand MIE ceva...
Ea: Pai asa si faci.
El: Si atunci de ce cu sunca?
Ea: In cazul in care mi se face si mie pofta...
El: Si?
Ea: Crezi ca vreau sa mananc ceva ce nu-mi place?
El: Cum adica tu?
Ea: De ce nu?
El: Stai un pic: Eu sa-mi comand MIE ceva, ce TU o sa mananci, in
cazul in care eventual o sa ti se faca foame???
Ea: Exact.
El: Si eu ce-o sa mananc?
Ea: Pai poate nici n-o sa-mi fie foame.
Pizdokan, fiind vorba de un prieten bun, i-a impartasit a doua zi din vasta sa experienta cel mai diplomat mod de a transa problema fara a lasa loc de ambiguitati:
Pizdokan: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
Pizdokan: Ok.
Ea: ... sau poate...
Pizdokan: Daca poate, imi sugi pula si inghiti.
Si asta a fost tot. Dresata bine ea, nici nu a mai fost nevoie sa ii arate de aproape ce lucratura frumoasa are catarama de la curea sau ce fina ii e pielea si rezistenta, mai ales in comparatie cu pielea de pe spatele ei.
Dar cate curele, facalete, bocanci, schiuri si mese de calcat a trebuit sa strice Pizdokan pana a reusit sa o dreseze. Cati bani l-a costat mersul la dentist, ca sa aiba cu ce zambi din nou.
Dar Pizdokan nu este fericit pentru el, este fericit pentru ea, ca a ajutat-o sa isi gaseasca destinul si sa isi implineasca menirea de femeie.
Deunazi Pizdokan era in vizita la un prieten si a asistat la o scena in mare ca cea descrisa aici.
Pentru lenesi iata textul:
El: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
El: Ok.
Ea: ... sau poate...
El: Ei, ce anume?
Ea: Nu stiu.
El: Nu stii daca vrei ceva?
Ea: Nu.
El: Ti-e foame?
Ea: Nu stiu, poate putin.
El: Ce inseamna poate putin?
Ea: Inseamna ca nu sunt sigura.
El: Mie cand mi-e foame, eu stiu.
Ea: Poate o sa-mi fie foame mai incolo.
El: Deci iti comand si tie una.
Ea: Si daca totusi nici mai tarziu nu vreau...
El: Atunci n-o mananci.
Ea: Asta ar fi risipa...
El: Atunci o mananci maine.
Ea: Si daca maine nu am pofta de pizza?
El: Pizza poti sa mananci oricand.
Ea: Eu nu.
El: Atunci alege altceva.
Ea: Dar nu vreau nimic altceva.
El: Deci pizza.
Ea: Nu.
El: Deci nimic.
Ea: Ba da.
El: Cred ca innebunesc.
Ea: De ce nu-ti comanzi tu ceva...
El: Cum crezi.
Ea: Dar ia pizza cu sunca.
El: Dar nu-mi place sunca.
Ea: Mie da.
El: Credeam ca trebuie sa-mi comand MIE ceva...
Ea: Pai asa si faci.
El: Si atunci de ce cu sunca?
Ea: In cazul in care mi se face si mie pofta...
El: Si?
Ea: Crezi ca vreau sa mananc ceva ce nu-mi place?
El: Cum adica tu?
Ea: De ce nu?
El: Stai un pic: Eu sa-mi comand MIE ceva, ce TU o sa mananci, in
cazul in care eventual o sa ti se faca foame???
Ea: Exact.
El: Si eu ce-o sa mananc?
Ea: Pai poate nici n-o sa-mi fie foame.
Pizdokan, fiind vorba de un prieten bun, i-a impartasit a doua zi din vasta sa experienta cel mai diplomat mod de a transa problema fara a lasa loc de ambiguitati:
Pizdokan: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
Pizdokan: Ok.
Ea: ... sau poate...
Pizdokan: Daca poate, imi sugi pula si inghiti.
Si asta a fost tot. Dresata bine ea, nici nu a mai fost nevoie sa ii arate de aproape ce lucratura frumoasa are catarama de la curea sau ce fina ii e pielea si rezistenta, mai ales in comparatie cu pielea de pe spatele ei.
Dar cate curele, facalete, bocanci, schiuri si mese de calcat a trebuit sa strice Pizdokan pana a reusit sa o dreseze. Cati bani l-a costat mersul la dentist, ca sa aiba cu ce zambi din nou.
Dar Pizdokan nu este fericit pentru el, este fericit pentru ea, ca a ajutat-o sa isi gaseasca destinul si sa isi implineasca menirea de femeie.
Solutia pentru sarbatorile americane
Pizdokan este un om care crede in Dumnezeu. El sarbatoreste Mos Niculae, Craciunul, Pastele, ia cadouri pentru familie si persoanele importante din viata lui. Si chiar primeste cadouri.
Dar nu intelege de loc care-i treaba asta cu Valentines Day, Halloween si la unii chiar 4 iulie. Pizodokan e roman si nu are idee de unde-s traditiile astea pe care le vede pe la Pro(S)TV, B1TV, Antena 1 si multe altele. Pentru ca Pizdokan are abonament baban la cablu si are multe posturi. Dar il enerveaza grav prezentarea unor sarbatori care nu au legatura cu tara lui.
Zilele trecute se ducea in piata sa isi ia niste rosii si ardei grasi, pentru o salata. Pizdokan are nutritionista si mananca sanatos, daca el nu are grija de el, atunci cine? Si trece el bine dispus pe langa un restaurant din care restaurant se auzea un pic cam tare si vreo 2 strazi mai incolo Jingle bells si pe urma alte colinde cica. Dar el nu le-a recunoscut pentru nu erau in romaneste. Iar asta a cam pus capac, pentru ca Pizdokan este roman si romanii au sarbatorile lor traditionale si cantecele lor de sarbatori si mancarea lor. Nu au nevoie de cacaturi exportate de Sheitanul capitalist.
Asa ca daca pe el il asasineaza cu porcarii din astea, atunci si el poate sa ii asasineze pe ei. Cu ce procarii o vrea el.
Google i-a fost de mare ajutor, cu el a gasit schematicile pentru electronica cuptorului cu microunde propriu si personal. Si cele pentru cel mai ieftin telefon mobil Motorola de la Vodafone, din care a luat vreo 20 de bucati. Dupa care s-a pus pe mesterit si aranjat la ele, sudat un pic aici, lipit un pic dincolo... n-a fost treaba grea, doar avea desene detaliate de pe net si experienta cu modatul PS2-ului sau. Pasul urmator din plan a fost incarcarea telefoanelor mobile si expediera lor prin posta in 19 orase americane, alese functie de marimea populatiei. Adica cele 19 orase cele mai populate din SUA.
Respectuos cu traditiile, Pizdokan a asteptat sa vina si sa plece Mos Craciun, pentru ca el respecta dreptul la identitate nationala al altor popoare. Dar a doua zi a inceput sa sune numerele de telefon, telefonul raspundea si isi incepea infernala misiune. Coruperea semnalului de telefonie mobila. Dar nu ca sa nu mai poata vorbi americanii intre, nu. Asa ceva ar fi mult prea putin pentru invadera indentitatii nationale si poluarea ei cu jeguri de sarbatori comerciale americane. Pizdokan, folosind schemele de pe net si piese din cuptorul cu microunde cum a vazut el intr-un episod din McGuyver a mutat semnalul mobil din frecventa normala in cea a microundelor. La inceput efectele au fost minore, dureri de cap, greata, voma. Dar pe masura ce tot mai multe celule de telefonie mobila au fost contaminate si telefoanele mobile au fost folosite din ce in ce mai mult pentru anuntarea starilor din ce in ce mai grave efectele s-au amplificat. Undeva la 30 de minute dupa primul apel al lui Pizdokan catre primul mobil a avut loc primul deces, doctorii aveau sa descopere ca ochii pur si simplu i-au fiert si explodat de la sine. Sute si mii au urmat curand, pe masura ce iradierea cu microunde se extindea. Cel mai des ochii le fierbeau in orbite si explodau. Celor cu pacemakere le-au explodat inimile, lor si altor categorii cu risc ridicat: grasi si grasele, lenesii sendentari, clientii la KFC si McDonalds.
Pizdokan a terminat de dat ultimul telefon de activare si a dat drumul la CNN ca sa vada stirile. Care pentru el nu erau stiri, dar totusi a fost amuzant sa vad cum ii explodeaza capul prezentatorului in direct. Si razmeritele in strada, practic un razboi civil, toate natiile se acuzau intre ele, exact cum o fi fost si la Turnul Babel. Statele Unite au fost aruncate din nou in Evul Mediu, pentru cateva saptamani.
Pizdokan ar fi preferat sa aiba timp sa aranjeze mobilele acelea sa provoace efecte ca explodarea vaselor de sange, embolii pulmonare, cancer... doar ca nu prea a avut rabdare si incepea serialul ala misto pe M6 cu surorile vrajitoare. De ce credeti ca nu a trimis nici un mobil in San Francisco sau Los Angeles? Pai de unde mai tragea el filme si seriale dupa aia? Cat timp nu il obliga nimeni sa se uite la ele, e alegerea lui sa o faca sau nu.
Al 20-lea telefon? Ala l-a pastrat, in caz ca-si mai trage Windows-ul un reset il trimite el in Virginia unde trebuie...
Dar nu intelege de loc care-i treaba asta cu Valentines Day, Halloween si la unii chiar 4 iulie. Pizodokan e roman si nu are idee de unde-s traditiile astea pe care le vede pe la Pro(S)TV, B1TV, Antena 1 si multe altele. Pentru ca Pizdokan are abonament baban la cablu si are multe posturi. Dar il enerveaza grav prezentarea unor sarbatori care nu au legatura cu tara lui.
Zilele trecute se ducea in piata sa isi ia niste rosii si ardei grasi, pentru o salata. Pizdokan are nutritionista si mananca sanatos, daca el nu are grija de el, atunci cine? Si trece el bine dispus pe langa un restaurant din care restaurant se auzea un pic cam tare si vreo 2 strazi mai incolo Jingle bells si pe urma alte colinde cica. Dar el nu le-a recunoscut pentru nu erau in romaneste. Iar asta a cam pus capac, pentru ca Pizdokan este roman si romanii au sarbatorile lor traditionale si cantecele lor de sarbatori si mancarea lor. Nu au nevoie de cacaturi exportate de Sheitanul capitalist.
Asa ca daca pe el il asasineaza cu porcarii din astea, atunci si el poate sa ii asasineze pe ei. Cu ce procarii o vrea el.
Google i-a fost de mare ajutor, cu el a gasit schematicile pentru electronica cuptorului cu microunde propriu si personal. Si cele pentru cel mai ieftin telefon mobil Motorola de la Vodafone, din care a luat vreo 20 de bucati. Dupa care s-a pus pe mesterit si aranjat la ele, sudat un pic aici, lipit un pic dincolo... n-a fost treaba grea, doar avea desene detaliate de pe net si experienta cu modatul PS2-ului sau. Pasul urmator din plan a fost incarcarea telefoanelor mobile si expediera lor prin posta in 19 orase americane, alese functie de marimea populatiei. Adica cele 19 orase cele mai populate din SUA.
Respectuos cu traditiile, Pizdokan a asteptat sa vina si sa plece Mos Craciun, pentru ca el respecta dreptul la identitate nationala al altor popoare. Dar a doua zi a inceput sa sune numerele de telefon, telefonul raspundea si isi incepea infernala misiune. Coruperea semnalului de telefonie mobila. Dar nu ca sa nu mai poata vorbi americanii intre, nu. Asa ceva ar fi mult prea putin pentru invadera indentitatii nationale si poluarea ei cu jeguri de sarbatori comerciale americane. Pizdokan, folosind schemele de pe net si piese din cuptorul cu microunde cum a vazut el intr-un episod din McGuyver a mutat semnalul mobil din frecventa normala in cea a microundelor. La inceput efectele au fost minore, dureri de cap, greata, voma. Dar pe masura ce tot mai multe celule de telefonie mobila au fost contaminate si telefoanele mobile au fost folosite din ce in ce mai mult pentru anuntarea starilor din ce in ce mai grave efectele s-au amplificat. Undeva la 30 de minute dupa primul apel al lui Pizdokan catre primul mobil a avut loc primul deces, doctorii aveau sa descopere ca ochii pur si simplu i-au fiert si explodat de la sine. Sute si mii au urmat curand, pe masura ce iradierea cu microunde se extindea. Cel mai des ochii le fierbeau in orbite si explodau. Celor cu pacemakere le-au explodat inimile, lor si altor categorii cu risc ridicat: grasi si grasele, lenesii sendentari, clientii la KFC si McDonalds.
Pizdokan a terminat de dat ultimul telefon de activare si a dat drumul la CNN ca sa vada stirile. Care pentru el nu erau stiri, dar totusi a fost amuzant sa vad cum ii explodeaza capul prezentatorului in direct. Si razmeritele in strada, practic un razboi civil, toate natiile se acuzau intre ele, exact cum o fi fost si la Turnul Babel. Statele Unite au fost aruncate din nou in Evul Mediu, pentru cateva saptamani.
Pizdokan ar fi preferat sa aiba timp sa aranjeze mobilele acelea sa provoace efecte ca explodarea vaselor de sange, embolii pulmonare, cancer... doar ca nu prea a avut rabdare si incepea serialul ala misto pe M6 cu surorile vrajitoare. De ce credeti ca nu a trimis nici un mobil in San Francisco sau Los Angeles? Pai de unde mai tragea el filme si seriale dupa aia? Cat timp nu il obliga nimeni sa se uite la ele, e alegerea lui sa o faca sau nu.
Al 20-lea telefon? Ala l-a pastrat, in caz ca-si mai trage Windows-ul un reset il trimite el in Virginia unde trebuie...
12 decembrie 2006
Solutia pentru Ghita
Pizdokan are un sef sadic, nici nu v-ar veni sa credeti cat de sadic e seful lui Pizdokan. Nu e sadic in sensul ca nu il lasa pe Pizdokan sa traga chiulul, sa stea in pauza de masa cu orele, sa vrajeasca muierile in timpul programului de lucru, sa plece hai hui daca are nevoie.
Nu, seful lui Pizdokan este de o perversitate nemaintalnita: ii place sa asculte Ghita, al lepadaturii aleia de Cleopatra Stratan. Pizdokan nu mai suporta, il scarbeste melodia aia , il tampeste la cap cu versurile acelea care slavesc curvasaria scarbelor mici si interesate care vor sa iasa la produs pe strasse in loc sa isi vada de gradinita. Sigur ca Pizdokan vede partea buna a situatie si se bucura la gandul ca vor invada Romania turisti englezi si belgieni in cautare de ceva prospaturi care nu au trecut de 3 ani, maxim 4.
Pizdokan s-a asezat si-a cugetat un pic la chestiune. Nu este vina sefului, si oricum seful este util - mai ales cand semneaza salariile. Radiourile nu-s nici el de vina, pentru ca trebuie si ele sa traiasca din ceva. Nu, de vina nu e nici scarba mica ca e mica si nu are discernamant. Concluzia nu poate fi decat implacabilul adevar: de vina este moldoveanul mort de foame care este progenitorul scarbei mici, caci el este cel care organizeaza curvasareala pedofilica la care isi supune fiica pe onorarii imense. In loc sa isi dea copilul la lectii de canto, la gradinita, sa-l duca in parc sa isi consume energia, impotentul acela care nu a reusit sa aiba succes singur violeaza incestuos copilaria ce ar trebui sa fie sfanta. Si pentru ce? Doar pentru bani.
In scopul rezolvarii problemei Pizdokan s-a dotat cu una bucata parcmetru, 5m sarma ghimpata, 1 bucata baseball de lemn si bineinteles un Magnum 357 - in caz ca oboseste, se plictiseste sau trebuie sa se grabeasca sa prinda Lacrimi de iubire. Pizdokan uraste reluarile, sunt ca mancarea la second hand.
Pizdokan respecta oamenii care muncesc cinstit, asa ca personalul de paza a avut parte de tratament rapid si expeditiv. O sa fie ei imposibil de recunoscut de rude pentru ca fetele lor sunt pe caldaram in piese Lego de la Magnum, dar macar au semnat de dat in primire relativ repede si fara dureri.
Corectarea situatiei a inceput cu folosirea batei de baseball in loc de microfon, iar micutei i-a placut atat de mult ca nici nu a incercat sa isi scoata aschiile ramase intre dinti si in gingii. Nesatisfacut de performanta scenica, Pizdokan si-a facut pomana si a incurajat-o cu aceeasi bata de baseball sa se miste vioi si sprintar intre stalpul de lumina si bata, intre masina si bata, intre zidul casei si bata etc. etc. Pizdokan este o persoana foarte meticuloasa, adora lucrul facut cu responsabilitate.
Dupa antreu si felul principal Pizdokan a trecut la desert, corectarea ideilor gresite pe care le are jegul cel batran. Pentru ca acesta era refractar la opinii care nu implicau castigarea de sume aberante de bani din exploatarea copiiilor, a fost nevoie de fragezirea convingerilor oportunistului nenoricit cu greu incercata bata de baseball. Vazand ca ideile sale incep sa aiba penetrare, Pizdokan a infasurat parcmetrul in sarma ghimpata si l-a folosit in mod constiincios pentru a ajunge analele sufletului negru al perversului care fura copilaria si o vinde pe arginti. Intr-un final a obtinut curatarea tuturor necurateniilor, putand sa plece acasa impacat ca acel proxenet care-si vinde fetita tuturor celor care viseaza sa fie asteptati la portita ca sa-i bage mana sub fustita, acel peste nenorocit care este mai rau decat Columbeanu nu va mai spune niciodata ca-l doare in cur de morala, etica si legi ale tarii in care face o gramada de bani, el un mort de foame care la el acasa nu era demn nici macar sa fie scuipat.
Nu, seful lui Pizdokan este de o perversitate nemaintalnita: ii place sa asculte Ghita, al lepadaturii aleia de Cleopatra Stratan. Pizdokan nu mai suporta, il scarbeste melodia aia , il tampeste la cap cu versurile acelea care slavesc curvasaria scarbelor mici si interesate care vor sa iasa la produs pe strasse in loc sa isi vada de gradinita. Sigur ca Pizdokan vede partea buna a situatie si se bucura la gandul ca vor invada Romania turisti englezi si belgieni in cautare de ceva prospaturi care nu au trecut de 3 ani, maxim 4.
Pizdokan s-a asezat si-a cugetat un pic la chestiune. Nu este vina sefului, si oricum seful este util - mai ales cand semneaza salariile. Radiourile nu-s nici el de vina, pentru ca trebuie si ele sa traiasca din ceva. Nu, de vina nu e nici scarba mica ca e mica si nu are discernamant. Concluzia nu poate fi decat implacabilul adevar: de vina este moldoveanul mort de foame care este progenitorul scarbei mici, caci el este cel care organizeaza curvasareala pedofilica la care isi supune fiica pe onorarii imense. In loc sa isi dea copilul la lectii de canto, la gradinita, sa-l duca in parc sa isi consume energia, impotentul acela care nu a reusit sa aiba succes singur violeaza incestuos copilaria ce ar trebui sa fie sfanta. Si pentru ce? Doar pentru bani.
In scopul rezolvarii problemei Pizdokan s-a dotat cu una bucata parcmetru, 5m sarma ghimpata, 1 bucata baseball de lemn si bineinteles un Magnum 357 - in caz ca oboseste, se plictiseste sau trebuie sa se grabeasca sa prinda Lacrimi de iubire. Pizdokan uraste reluarile, sunt ca mancarea la second hand.
Pizdokan respecta oamenii care muncesc cinstit, asa ca personalul de paza a avut parte de tratament rapid si expeditiv. O sa fie ei imposibil de recunoscut de rude pentru ca fetele lor sunt pe caldaram in piese Lego de la Magnum, dar macar au semnat de dat in primire relativ repede si fara dureri.
Corectarea situatiei a inceput cu folosirea batei de baseball in loc de microfon, iar micutei i-a placut atat de mult ca nici nu a incercat sa isi scoata aschiile ramase intre dinti si in gingii. Nesatisfacut de performanta scenica, Pizdokan si-a facut pomana si a incurajat-o cu aceeasi bata de baseball sa se miste vioi si sprintar intre stalpul de lumina si bata, intre masina si bata, intre zidul casei si bata etc. etc. Pizdokan este o persoana foarte meticuloasa, adora lucrul facut cu responsabilitate.
Dupa antreu si felul principal Pizdokan a trecut la desert, corectarea ideilor gresite pe care le are jegul cel batran. Pentru ca acesta era refractar la opinii care nu implicau castigarea de sume aberante de bani din exploatarea copiiilor, a fost nevoie de fragezirea convingerilor oportunistului nenoricit cu greu incercata bata de baseball. Vazand ca ideile sale incep sa aiba penetrare, Pizdokan a infasurat parcmetrul in sarma ghimpata si l-a folosit in mod constiincios pentru a ajunge analele sufletului negru al perversului care fura copilaria si o vinde pe arginti. Intr-un final a obtinut curatarea tuturor necurateniilor, putand sa plece acasa impacat ca acel proxenet care-si vinde fetita tuturor celor care viseaza sa fie asteptati la portita ca sa-i bage mana sub fustita, acel peste nenorocit care este mai rau decat Columbeanu nu va mai spune niciodata ca-l doare in cur de morala, etica si legi ale tarii in care face o gramada de bani, el un mort de foame care la el acasa nu era demn nici macar sa fie scuipat.
Solutia pentru soferi
Pizdokan merge la servici cu transportul in comun. El si altii ca el si chiar mai nespalati ca el. Azi Pizdokan a remarcat cat de greu a ajuns la servici din cauza masinilor personale care au impiedicat un pic traficul: in loc de 15 minute i-a luat trei sferturi de ora. Inacceptabil.
In urma analizei atente a problemei Pizdokan nu a putut decat sa ajunga la concluzia ca e multi, mult prea multi soferi tzaranoi imputiti care nu stiu regulile de circulatie. A ajuns opincarul nenorocit in Capitala si direct in masina dupa ce-a terminat facultatea. Trebuia totusi sa fie in stare sa isi iscaleasca numele pe niste hartii pentru permisul ala de enervat in toti dracii bietii pietoni. Se putea si mai rau, se putea sa fie corporatist din ala angajat la loc caldut ca e baiat bun, dupa spusele taticului, fost securist cu ceva grade. De tarie alcoolica.
Daca e prea multi, trebuie redus numarul. Si pentru ca ei nu sunt indeajuns de destepti incat sa se uneasca 2-3-4 sa mearga cu masina impreuna la servici, Pizdokan ia solutia in mana. De fapt in ambele maini: una cu bata de baseball de aluminiu si una cu un Magnum 357. Din ala cu gloante care se desfac in bucati dupa impact.
Si incepe in prima intersectie: numar de Bucuresti, trece mai departe, numar de Bucuresti, trece mai departe, etc. hopaaa numar de Prahova. Cioc, cioc la geam cu bata de baseball. Ciocanit din ala viguros, sa ajunga cioburile pana la scara lui Eustache. Si pe urma zbierat in urechea cealalta: "mortii ma'tii, da buletinull, candela si grijana". "Aha, buletin de Bucuresti. Buun!" Si da-i bataie nesimtitului, arde-l cu bata bine, dat peste genunchi sa nu mai aiba chef de plimbari aiurea nici dupa ce o avea succes operatia de refacere a rotulei etc. Reluat procesul. Numar de Bucuresti, numar de Bucuresti... numar de Bacau! Idem, ciocanit in geam, buletin etc. dar de Bacau. "Pastele ma'tii, ce cauti in Bucuresti? Las'ca te trimit eu unde trebuie. A dreacu javra imputita, vii sa imi imputi mie viata la mine acasa". Scos din masina, altoit cu simtul raspunderii peste ficati un pic, o idee peste coaste si un final grandios direct in moalele capului. Final grandios pana i se intind aluia creierii pe asfalt.
Pe urma Pizdokan a mai verificat cateva numere de masina, dar aia care nu aveau ce cauta in Bucuresti i-a impuscat direct, si pentru ca obosise si pentru ca deja intarzia la birou.
In urma analizei atente a problemei Pizdokan nu a putut decat sa ajunga la concluzia ca e multi, mult prea multi soferi tzaranoi imputiti care nu stiu regulile de circulatie. A ajuns opincarul nenorocit in Capitala si direct in masina dupa ce-a terminat facultatea. Trebuia totusi sa fie in stare sa isi iscaleasca numele pe niste hartii pentru permisul ala de enervat in toti dracii bietii pietoni. Se putea si mai rau, se putea sa fie corporatist din ala angajat la loc caldut ca e baiat bun, dupa spusele taticului, fost securist cu ceva grade. De tarie alcoolica.
Daca e prea multi, trebuie redus numarul. Si pentru ca ei nu sunt indeajuns de destepti incat sa se uneasca 2-3-4 sa mearga cu masina impreuna la servici, Pizdokan ia solutia in mana. De fapt in ambele maini: una cu bata de baseball de aluminiu si una cu un Magnum 357. Din ala cu gloante care se desfac in bucati dupa impact.
Si incepe in prima intersectie: numar de Bucuresti, trece mai departe, numar de Bucuresti, trece mai departe, etc. hopaaa numar de Prahova. Cioc, cioc la geam cu bata de baseball. Ciocanit din ala viguros, sa ajunga cioburile pana la scara lui Eustache. Si pe urma zbierat in urechea cealalta: "mortii ma'tii, da buletinull, candela si grijana". "Aha, buletin de Bucuresti. Buun!" Si da-i bataie nesimtitului, arde-l cu bata bine, dat peste genunchi sa nu mai aiba chef de plimbari aiurea nici dupa ce o avea succes operatia de refacere a rotulei etc. Reluat procesul. Numar de Bucuresti, numar de Bucuresti... numar de Bacau! Idem, ciocanit in geam, buletin etc. dar de Bacau. "Pastele ma'tii, ce cauti in Bucuresti? Las'ca te trimit eu unde trebuie. A dreacu javra imputita, vii sa imi imputi mie viata la mine acasa". Scos din masina, altoit cu simtul raspunderii peste ficati un pic, o idee peste coaste si un final grandios direct in moalele capului. Final grandios pana i se intind aluia creierii pe asfalt.
Pe urma Pizdokan a mai verificat cateva numere de masina, dar aia care nu aveau ce cauta in Bucuresti i-a impuscat direct, si pentru ca obosise si pentru ca deja intarzia la birou.
In loc de intro
Pizdokan este intruchiparea eroului comunitatii romanesti. El este cel care va oferi solutii dure pentru probleme grave care plaguiesc societatea tarii noastre dragi.
Are si cantec tematic:
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai mare maidanez romanian
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai tare maidanez romanian
...
Samd, precis ati auzit aceasta melodie de succes pe posturi tari ca Pros(T)FM, Keep It Simple Stupid FM asa ca nu mai enumeram acum calitatile lui Pizdokan.
Pizdokan a pus un pariu launtric ca nu vor fi nici 5 posturi si 3 comentarii pana cand il veti acuza ca e o alta clona palida de Gogu Kaizer. Pentru acestia Pizdokan subscrie la initiativa gigel.org
Pizdokan s-a hotarat sa scrie pe blog pentru ca i s-a acrit de cata bataie de joc se presteaza in tarisoara lui draga.
Nu mai are de ales, Pizdokan este obligat sa ia atitudine.
Are si cantec tematic:
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai mare maidanez romanian
Pizdokaan, Pizdokaan
Cel mai tare maidanez romanian
...
Samd, precis ati auzit aceasta melodie de succes pe posturi tari ca Pros(T)FM, Keep It Simple Stupid FM asa ca nu mai enumeram acum calitatile lui Pizdokan.
Pizdokan a pus un pariu launtric ca nu vor fi nici 5 posturi si 3 comentarii pana cand il veti acuza ca e o alta clona palida de Gogu Kaizer. Pentru acestia Pizdokan subscrie la initiativa gigel.org
Pizdokan s-a hotarat sa scrie pe blog pentru ca i s-a acrit de cata bataie de joc se presteaza in tarisoara lui draga.
Nu mai are de ales, Pizdokan este obligat sa ia atitudine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)