Solutia pentru casele nationalizate

Ati vazut prin ziare, pe la TV-uri, ati auzit pe la radio de problema caselor nationalizate, nu-i asa?
Peste tot e o Vale a Plangerii pentru saracii chiriasi, amarati ce nu au unde sa se duca sau cum sa plateasca chirii astronomice. Dar Pizdokan si-a dat seama ca la smenul asta e mult praf in ochii prostilor. El s-a gandit la vreo cateva chestii de genul:
1. dar la amaratii aia care stateau inainte de nationalizare in casele acelea si au fost aruncati afara din ele, despagubiti cica cu 2 poli, dati afara de la servici pentru ca aveau case si averi, care au facut foamea ca sa aiba de unde-si creste copii pentru ca nimeni nu ii mai angaja ca avocati, doctori, ingineri ci doar ca muncitori necalificati s-a gandit cineva?
2. s-a mai gandit cineva ca saracii chiriasi au beneficiat 50 de ani de un bun furat la drumul mare, pentru care au platit o chirie de nimic si dupa ce s-a terminat in fine cu comunismul au ajuns in al 16 an de la Revolutie si ei tot in casele acelea furate sunt?
3. dar daca chiria e astronomica si se plang saracii chiriasi ca nu au de unde s-o plateasca, s-a gandit cineva la cati bani nu au primit proprietarii de drept in jumatatea de secol in care au fost privati de folosirea bunului lor?
4. dar oare cine a ajuns sa locuiasca in casele si vilele si blocurile furate de comunisti, oare cine a fost repartizat sa locuiasca in cele mai frumoase cladiri si zone, oare nu cumva comunistii de varf, nomenclaturistii si securistii?
5. saracii chiriasi stiau foarte bine in ce case locuiesc si care le este soarta lor in cele din urma, dar ei s-a facut pe mieluseii nevinovati si au cumparat apartamentele din casele pe care le stiau nationalizate de la regii de administrare a lor care stiau ca sunt revendicate in justitie.
Nu, solutia compensatiilor in bani nu este acceptabila acolo unde exista inca imobilul. Iar daca a fost vandut de stat si cumparat de chiriasi, vanzarea este ilegala iar restituirea trebuie facuta tot in natura fiind problema statului sa despagubeasca chiriasii cumparatori in virtutea prezumtiei de nevinovatie.
Pizdokan insa este realist si vede ca nu se intampla asa ceva, solutia lui este alta. Proprietatea privata este sfanta, asa scrie in Constitutie - a citit Pizdokan acolo. El are doua case mostenire de la bunicul sau, care a fost avocat si inca unul bunicel. Iar pentru Pizdokan situatia este simpla:
- are case mostenite de la bunicul sau
- casele sunt invadate de necunoscuti, in mod abuziv si care nu ii platesc chirie
- proprietatea privata este sfanta
Deci iata ce a facut Pizdokan. S-a inarmant cu documente forte, a scos la imprimanta notificari de evacuare pentru ambele case si le-a livrat cu confirmare de primire. Cargus sunt buni la asta. Le-a lasat invadatorilor 24 de ore sa evacueze teritoriile ocupate. Crede cineva ca pe aia i-a dus mintea sau bunul simt sa plece? NU.
Pizdokan s-a vazut nevoit sa umble iar in sifonier, sa ia bata de baseball de lemn si bata de baseball de aluminiu. Cu cate una in fiecare mana a debarcat in fata primei case si s-a dus sa ciocaneasca la etaj, e mai usor sa cobori decat sa urci dupa niste efort fizic. Usa nu era prea rezistenta si a cedat la a doua interpelare cu bata de aluminiu. Stapanul inchipuit al casei a incercat sa vocifereze, sa protesteze dar Pizdokan i-a rezolvat aceasta tendinta recalcitranta folosind ca argument bata de lemn in mod repetat direct la sursa invectivelor. Chiar si dupa ce sursa era pe vreo 4-5 bucati raspandite prin camera. Sotia si fiul, care era cam de varsta lui Pizdokan, in loc sa fie motivati de exemplul si argumentele de convingere folosite de proprietarul de drept au incercat sa le conteste. Cutitele de bucatarie si satarul nu au putut insa face fata, la fel de putin tibia si peroneul fiecaruia din oponentii lui Pizdokan. Ele au fost urmate indeaproape de femur, pelvis, coaste, humerus, cubitus si radius. Prins in valtoarea argumentatiei Pizdokan nu s-a gandit ca acum va trebui sa ii care el afara, sa mai munceasca si pentru asta. Dar omul cat traieste, invata si in celelalte 3 apartamente - unde a trebuit sa conduca dezbateri si mai furtunoase - a avut grija sa nu bage in greva tibia, peroneul si femurul. In vreo 2 chiar a trebuit sa improvizeze, unul din invadatori avea 2 progenituri masculine foarte recalcitrante si rezistente care nu percutau deloc argumentele folosite de Pizdokan. Dar acesta, veteran greu incercat al dezbaterilor, le-a intins o capcana: i-a atras langa biblioteca grea de cunoastere si le-a facut parte de toata aceasta stiinta dintr-o data scurt si direct in capetele lor refractare la acceptarea argumentelor evidente. N-a fost cea mai inspirata alegere, pentru ca iar a trebuit sa care el, si sa dea si covorul la curatat in speranta ca totusi pot face ceva pentru petele acelea rosii. Dar ce bine s-a simtit, cu casa eliberata de invadatori!
Guvernul, afland de realizarea mareata a lui Pizdokan, si-a dat seama ca poate face un singur lucru: a promulgat o hotarare de guvern prin care fiecare membru mostenitor al caselor nationalizate are dreptul la cate 2 bate de baseball, model de aluminiu sau lemn la alegere. Cetatean fidel al tarii sale, Pizdokan a vizitat a doua casa nationalizata dotat prin grija Guvernului, dotare pe care a pus-o la foarte buna utilizare si pe care a rodat-o constiincios in acea zi de dimineata de pe la ora 10 pana seara la 18, 18 si un pic. Dupa care a luat o pauza, sa mai si respire, dar a reusit sa termine inainte de ora 20 cum avea propus. Doar cu vreo 5 minute, dar totusi in grafic.
Si a dormit in casa lui, in patul lui, foarte linistit si impacat ca a facut ce trebuie si ce este corect.