Solutia pentru femei indecise

Pizdokan stie ca in viata trebuie sa faci compromisuri, ca sa primesti ce vrei. Asa ca are si el prietena. Sau cel putin asa crede ea.
Deunazi Pizdokan era in vizita la un prieten si a asistat la o scena in mare ca cea descrisa aici.
Pentru lenesi iata textul:
El: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
El: Ok.
Ea: ... sau poate...
El: Ei, ce anume?
Ea: Nu stiu.
El: Nu stii daca vrei ceva?
Ea: Nu.
El: Ti-e foame?
Ea: Nu stiu, poate putin.
El: Ce inseamna poate putin?
Ea: Inseamna ca nu sunt sigura.
El: Mie cand mi-e foame, eu stiu.
Ea: Poate o sa-mi fie foame mai incolo.
El: Deci iti comand si tie una.
Ea: Si daca totusi nici mai tarziu nu vreau...
El: Atunci n-o mananci.
Ea: Asta ar fi risipa...
El: Atunci o mananci maine.
Ea: Si daca maine nu am pofta de pizza?
El: Pizza poti sa mananci oricand.
Ea: Eu nu.
El: Atunci alege altceva.
Ea: Dar nu vreau nimic altceva.
El: Deci pizza.
Ea: Nu.
El: Deci nimic.
Ea: Ba da.
El: Cred ca innebunesc.
Ea: De ce nu-ti comanzi tu ceva...
El: Cum crezi.
Ea: Dar ia pizza cu sunca.
El: Dar nu-mi place sunca.
Ea: Mie da.
El: Credeam ca trebuie sa-mi comand MIE ceva...
Ea: Pai asa si faci.
El: Si atunci de ce cu sunca?
Ea: In cazul in care mi se face si mie pofta...
El: Si?
Ea: Crezi ca vreau sa mananc ceva ce nu-mi place?
El: Cum adica tu?
Ea: De ce nu?
El: Stai un pic: Eu sa-mi comand MIE ceva, ce TU o sa mananci, in
cazul in care eventual o sa ti se faca foame???
Ea: Exact.
El: Si eu ce-o sa mananc?
Ea: Pai poate nici n-o sa-mi fie foame.
Pizdokan, fiind vorba de un prieten bun, i-a impartasit a doua zi din vasta sa experienta cel mai diplomat mod de a transa problema fara a lasa loc de ambiguitati:
Pizdokan: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
Pizdokan: Ok.
Ea: ... sau poate...
Pizdokan: Daca poate, imi sugi pula si inghiti.
Si asta a fost tot. Dresata bine ea, nici nu a mai fost nevoie sa ii arate de aproape ce lucratura frumoasa are catarama de la curea sau ce fina ii e pielea si rezistenta, mai ales in comparatie cu pielea de pe spatele ei.
Dar cate curele, facalete, bocanci, schiuri si mese de calcat a trebuit sa strice Pizdokan pana a reusit sa o dreseze. Cati bani l-a costat mersul la dentist, ca sa aiba cu ce zambi din nou.
Dar Pizdokan nu este fericit pentru el, este fericit pentru ea, ca a ajutat-o sa isi gaseasca destinul si sa isi implineasca menirea de femeie.