03 decembrie 2007

Pizdokan si producatorii

Dupa cum ziceam mai devreme, Pizdokan, ca orice roman care se respecta, este corporatist. Desigur intr-o companie romana, cu patron roman, cu actionari romani. Nu o porcarie din aia multinationala, unde esti claie peste gramada cu tot felul de idioti ajunsi pe pile si/sau futai.
Pizdokan nu are de ce sa se planga de noul sef, sigur are si el defectele lui. Dar salariul vine la timp, ii place ce face si invata lucruri noi. Si uneori si piata invata lucruri noi de la Pizdokan.
Nu, Pizdokan are o problema cu producatorii. De fapt mai multe, si cam cu fiecare dintre ei. Cel mai des sunt pretentiile de produse de inalta calitate, dar asta se rezolva cu niste review-uri in care se vede clar si in mod constant cat de proaste si cat de bune sunt in realitate. Pe urma urmeaza direct pretentiilor lor la pret, ca daca-i de calitate atunci trebuie sa si coste, iar asta se rezolva cu liste de preturi de la concurenti - fiecare brand are o firma dupa care se uita, si Pizdokan e pervers, le trimite cam saptamanal preturilor concurentilor sa le vada, si le lauda alora promotiile ca ce misto sunt, ce interesante, ce super premii... si merge. Bine, ca unele firme se compara complet aiurea, adica dupa ce au produse proaste se mai si compara cu brand name-uri si sunt fericiti daca jegurile lor sunt cu 3-5% mai ieftine, cand ar trebuie sa fie de la 10% incolo mai pe langa 20. Mai sunt unii cretini care nu vor sa inteleaga cand le spui ce vrei sa comanzi si mai baga pe langa si ciurucuri, dar in timp se educa idiotii si incep sa inteleaga de ce nu merge asa. Se mai intalneste Pizdokan cu ei la targuri, si ei cu bata lui Pizdokan care le tine cursuri exhaustive despre cum trebuie tratat un client asa de important.
Ei si acum vine distractia, ca Pizdokan nu poate vinde mai mult decat ii livreaza producatorii si aia la randul lor nu pot vinde mai mult decat au in stoc. Si ei il fut la cap pe Pizdokan cu forecasturi, care nu sunt decat o scuza ca sa nu aiba destule produse daca sunt cerute mai multe sau sa bage pe gat mai multe produse daca sunt comandate mai putine. Adica Pizdokan trebuie sa le faca lor treaba de planificare a productiei, si Pizdokan se intreaba de ce nu il platesc ei pentru asta? Ca doar cine vinde trebuie sa isi planifice productia functie de ce cere piata. Sunt unii care si cu forecast dau chix si au mai putin decat a fost prevazut, asa ca Pizdokan ii pizduieste pe mail si la telefon in avans, ca sa stie ce ii asteapta la urmatorul dealer meeting cu bata de baseball de lemn. Dar sunt complet cretini, Pizdokan le cere sa vada ce au in stocul ala amarat, le zice "cumpar tot, da pret bun" si vaca/boul din partea cealalta "a, nu, ca asta e pentru altii stocul". Pizdokan cauta niste cuie din alea ruginite sa isi decoreze artistic bata de baseball cu motive romanesti traditionale cunoscute sub termenul popular de "ghioaga" ca sa vada si ei produs romanesc de calitate.
Si pe urma dupa ce reuseste sa scoata de la ei ceva produse, trebuie sa spere ca ajung intregi si nefurate de pe drum, vama romana sa nu isi bage picioarele si vanzarile chiar sa le vanda. Dupa care unele se mai intorc la service, de bune ce sunt, moarte din cutie, picate la datorie sau pentru ca nu se inteleg cu restul de echipamente. Unde iarasi il enerveaza producatorii care nu inteleg ca un produs adus in service egal un client nemultumit si incearca sa o tot coteasca si sa le numere pe jumatati sau sferturi si sa gaseasca motive pentru care de fapt produsele lor sunt bune si functioneaza. Ei si atunci Pizdokan le explica ca a venit cu ele clientul nemultumit (si le arata cat de nemultumit) dupa care le arata cum baietii din service au muncit la ele si au testat ca sa descopere ca sunt proaste. Daca nu inteleg le mai explica o data. Daca se rupe bata, nu-i nimic, ca mai are si altele in rezerva. Daca oboseste Redbull iti da aaaaaaripi!
Cam asta e cu producatorii nesimtiti, pe car Pizdokan vrea sa ii ajute sa aiba cota de piata si ei se opun cu inversunare.